Meditaţii Traian Dorz

LUCRUL ŞI NELUCRAREA (III)


13. Binecuvântată fie Ziua când Faţa Ta iubită şi strălucitoare, Iisuse Doamne, va fi văzută de toţi ai Tăi, de pretutindeni şi pe totdeauna.

Ziua când, fericiţi toţi ai Tăi, mereu şi mereu, ne vom aţinti privirile umezite de iubire numai spre Chipul Tău Drag, de-a pururi pentru noi tot mai frumos şi tot mai iubit, nemaisăturaţi de harul acesta veşnic…

14. Binecuvântată să fie ziua din care nu vom mai avea nevoie de nici un luminător, pentru că Te vom avea pe veci în mijlocul nostru pe Tine, Iisuse, Strălucitul, Unicul, Fericitul Soare al tuturor iubirilor noastre.

15. Binecuvântată să fie ziua când orice greutate va fi luată de pe umerii noştri,
când grija oricărui lucru nu ne va mai împovăra,
când, osteniţi de atâta alergare prin ţinuturile acestea străine, primejdioase şi pustii, vom ajunge în sfârşit la odihna atât de dorită, lângă Tine şi lângă ai noştri, în casa noastră cea de aur.

16. Binecuvântată să fie Ziua când vom simţi că am ajuns chiar acasă la noi. Şi când în poarta ei dragă, împreună cu scumpii noştri veniţi înaintea noastră acolo, ne vor aştepta deschise braţele Tale…
O, braţele Tale care ne-au purtat atât de mult, braţele Tale care au sângerat şi s-au rugat pentru noi, braţele Tale, Iisuse…
primindu-ne şi cuprinzându-ne, ne vor strânge dulce la sânul Tău, la inima Ta străpunsă pentru dragostea pe care ne-ai purtat-o.

17. O, ce mare va fi Ziua aceea când noi, copleşiţi de tot ce vom vedea şi vom simţi,
de tot ce vom trăi şi auzi,
Te vom privi pe Tine, Iisuse, cu toată faţa noastră scăldată în lacrimi, în lumină şi în fericire!
Ce unică, ce negrăită, ce strălucită va fi clipa aceasta, lacrimile acestea, sărutul acesta…

18. O, starea când buzele Tale dumnezeieşti şi Mâinile Tale Dulci care au suferit pentru noi vor şterge blând şi pe totdeauna toate lacrimile din ochii noştri,
şi toate amintirile dureroase şi triste din viaţa noastră,
şi toate urmele suferinţelor, jignirilor şi nedreptăţilor îndurate cândva şi cândva pe pământ pentru Tine şi pentru că Te-am iubit…
Fie în veci şi în veci binecuvântată Ziua aceea, starea aceea, locul acela…

19. Ascultarea de Tatăl îţi aduce iubirea Lui.
Iubirea aceasta îţi aduce pacea cu El,
pacea aceasta îţi dă încrederea,
încrederea aceasta îţi dă putere,
puterea aceasta îţi aduce totdeauna biruinţă,
iar biruinţa, bucurie,
bucuria, iarăşi, ascultarea… şi iubirea, şi pacea…
Acesta este cercul în care ne mişcăm noi în Domnul nostru Iisus Hristos, prin părtăşia Lui cu Tatăl Ceresc.

20. Domnul Iisus ne-a atras şi pe noi în acest cerc sfânt, pentru a avea şi noi această părtăşie.
Căci cine se mişcă în acest cerc are totdeauna părtăşie cu Tatăl şi are totdeauna iubirea Lui, în Iisus, Fiul Său.
Cu cât acestea sunt mai adânci, cu atâta este mai adâncă şi părtăşia cu El pe care o dau ele.
Slavă veşnică Numelui Său Sfânt!
Amin.

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

Lasă un răspuns