Trezirea din păcate o face întotdeauna Duhul Sfânt. Apoi Duhul trebuie lăsat să lucreze în viața omului. Cu voința omului se poate face aceasta.
Prima lucrare, după trezire, Duhul te face să-ți recunoşti starea păcătoasă şi ticăloasă şi să-ți plângi păcatul cu amar, cu multă căinţă şi părere de rău. De aceea, începutul mântuirii noastre sufleteşti se face în clipa în care simțim starea noastră cea păcătoasă, cea deplină. Taina mântuirii nu se sfârşeşte numai cu lacrimile căinței. Lacrimile uşurează, dar nu mântuie. Trebuie să căutăm un Mântuitor.
Un al doilea început al mântuirii se face în clipa când simţi că nu te poți mântui singur, îți trebuie un ajutor din afară; când strigi: „O, nenorocitul de mine!” După aceasta se deschide o altă uşă care duce la Crucea şi Jertfa Mântuitorului. Crucea leagă cerul cu pământul şi pe om cu Dumnezeu.
Duhul Sfânt ne atrage la picioarele Crucii şi pe urmă trebuie să adâncim în inima noastră Crucea şi Jertfa Mântuitorului.
Naşterea din nou, făptura cea nouă începe când a murit firea cea veche, precum grăunțul după ce moare (putrezeşte) se naşte şi creşte făptura cea nouă.
Ce trebuie să facem? Din Sfânta Evanghelie de la Matei (Matei 3, 2; 4, 57): Să ne pocăim. Să ne mărturisim păcatele la preot, Mat 3, 6. Să nu spunem «Prostule!», «Nebunule!», Mat 5, 22. Să fim ca lumina şi ca sarea, Mat 5, 13, 16. Să nu ne mâniem pe nimeni, Mat 5, 22. Să ne împăcăm înainte de apus, Mat 5, 24. Să nu privim cu poftă la femei, Mat 5, 27.
Să nu ne jurăm, Mat 5, 34. Să întoarcem obrazul celălalt când suntem loviți, Mat 5, 39-40. Să dăm celui ce cere, Mat 5, 42. Să dăm împrumut la oricine – Mat 5, 42. Să iubim vrăjmaşii – Mat 5, 44. Să nu ne rugăm în fața oamenilor – Mat 6, 1. Să miluim pe ascuns – Mat 6, 2. Să iertăm greşiților – Mat 6, 14. Să postim în ascuns Mat 6, 18. Să nu adunăm lucruri de avere Mat 6, 19. Să nu ne îngrijim de viaţa noastră – Mat 6, 31. Să nu judecăm, să nu osândim – Mat 7, 1. Să nu spunem la oricine toate celea – Mat 7, 6. Să cerem de ce avem nevoie – Mat 7, 7. Să intrăm şi să mergem pe poarta cea strâmtă – Mat 7, 13. Să ne păzim de proorocii mincinoși- Mat 7, 15. Să nu grijim ce vom spune celor ce ne cercetează – Mat 10, 18. Să nu vorbim nimic ce nu-i folositor – Mat 12, 36. Să nu ținem datini lumeşti – Mat 15, 2. Toate bucatele sunt curate – Mat 15, 11. Să plătim contribuția Bisericii şi celelalte impozite -Mat 17, 24. Să nu ne despărțim de nevastă – Mat 19, 5-6. Să fim ca şi copiii – Mat 19, 14. Să nu ne îndoim când cerem ceva – Mat 21, 22. Să ascultăm de preoți – Mat 23, 2-3. Să fim ca fecioarele înțelepte – Mat 25, 4. Când facem bine, Domnului facem – Mat 25, 40. Să credem în Sfânta Împărtăşanie că este Trupul şi Sângele Domnului Iisus – Mat 26, 26, 28. Să păzim şi să împlinim tot ce ne-a poruncit Domnul lisus Hristos – Mat 28, 20.
David Bălăuță Ion, „Un grai testamentar”, Editura „Oastea Domnului” Sibiu, 2011, pag. 197-199
