Suntem în durerea clipelor prin care se vãdește lipsa de omenie a omenirii. Rãzboaie și zvonuri de rãzboaie, umilințe și umiliri, dureri incomensurabile dupã regula prin care lumea își mãsoarã doar profiturile și distracția. Cu spatele la zidul nonșalanței mondiale, Biserica își menține vestirea: Binecuvântat este Cel Ce vine în numele Domnului! Pare simplu, dar nu este deloc așa. Pânã și cei care își zic creștini vagabondeazã prin rãutate, adunã dureri pe brațul Crucii lui Hristos. O îmbibã în propriile lor rãutãți, le aruncã apoi în Chipul de Luminã al Celui Care este Lumina. S-a defectat orizontul de gândire al mântuirii și totul, dar absolut totul, s-a transformat într-un târg de valori. Așteptãm de la Dumnezeu sã ne mântuiascã și asta nu înseamnã dobândirea Duhului Sfânt, ci loc de muncã liniștit, viațã cotidianã comodã ori conturi sigure. Ce va mai fi însemnând siguranțã, într-o lume înnebunitã de insecuritate, nu știu.
Trãim sau mai degrabã agonizãm în lumea care își strigã ura: Rãstignește-L! Priviți cum ne judecãm fãrã sã ne cunoaștem și ne urâm cu repeziciunea morții. Suntem tot mai strãini unii de alții pentru cã ne-am înstrãinat de Hristos. Am rupt cercul Lui de încredere și ne-am fãurit un dumnezeu-idol, dupã chipul și asemãnarea noastrã. Mai ales asemãnarea noastrã. Incurabil, mândri cu referințe numai în autoreferențial, credem cã întreg creștinismul începe și mai ales se terminã cu noi. Când nu devenim bigoți, ne plimbãm în marja fariseismului, iar când trecem de partea liberalismului, fãrã libertate, ne antrenãm în cãderea cãrturarilor. Vindem cu ieftineala cãderii punctele de referințã ale creștinismului pe care le cerem ținute fundamental de alții în timp ce noi citim Scriptura numai dupã interese proprii. O sectã a guralivilor umple creștinismul de vorbe, iar o alta, ce s-ar vrea a tãcerii, este mutã din incompletã asumare a Crucii. …
De partea cui vom sta la vremea Pãtimirii Domnului? Ce strigãt vom spori din viețile noastre? Unul altruist, al apãrãrii lui Iisus Hristos ori altul, egoist, plin de interes imediat în care pare cã Îl apãrãm pe Domnul când, de fapt, Îl agãțãm de crucea intereselor personale și le socotim a fi comunitar-creștine? E taina Floriilor în fiecare clipã în care preferãm iubirea lui Hristos și trãirea acesteia ultimativ, dacã e nevoie, dinaintea oricãrei alte propuneri de viațã. Suntem pe strãzile unui Ierusalim aprins de focul urii și judecãrii aproapelui. Un Ierusalim al nimicirii omeniei din noi cu orice preț. Uneori, prețul fiind viața aproapelui. Nu vã lãsați! Stați de partea lui Hristos. Însoțiți- L pe greaua cãrare ce unește Ierusalimul pãmântesc de cel ceresc. Nu întârziați în rãscrucile pãcatelor și toanelor unora dintre creștini care cred cã împlinesc voia Tatãlui doar pentru cã nu I-o cunosc cu adevãrat! Fiți tari și continuați, asemeni unor copii, pe strãzile zorilor Floriilor, sã credeți cã este Binecuvântat Cel Ce Vine întru Numele Domnului.
La orizont, spre Ierusalimul pãmântesc, norii morții întunecã Praznicul Învierii. O Luminã însã va strãbate întunericul și vom preamãri Lumina. Priviți mereu Floriile, sãrbãtoarea Intrãrii în Ierusalim a Domnului Hristos, cu ochii scãldați în lacrima zorilor Învierii. Veți ști mereu ce aveți de fãcut când vã tulburã strigãtul chemãrii la rãstignire. În fiecare cuvânt ce-l veþi rosti va fi parte din realitatea cuvintelor ce ne vindecã de moarte și urã: Hristos a Înviat! Binecuvântatã fie venirea Lui în mijlocul nostru, al pãcãtoșilor puși pe arțag.
Pr. Prof. Constantin NECULA
