Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home LUMINĂ ŞI ÎNTUNERIC (II)

LUMINĂ ŞI ÎNTUNERIC (II)

LUMINĂ ŞI ÎNTUNERIC (II)

10. Ce fac instituţiile religioase (dacă măcar nu fac oficial nici un fel de acţiune pentru ameliorarea lipsurilor trupeşti ale celor suferinzi) – ce fac măcar pentru ameliorarea lipsei sufleteşti a oamenilor? Căci în această lipsă nu sunt numai cei închişi în vreun loc împrejmuit – ci toţi oamenii care mişună pretutindeni.

11. Bisericile se mai îngrijesc – de bine, de rău – de cei 2-3 sau 20-30 ori 200-300 care vin în biserică o dată pe săptămână sau pe lună, sau pe an…
Dar cine se îngrijeşte de ceilalţi, mii şi mii, care nu vin decât când îi duc alţii în sicriu?

12. Comerţul se duce până la omul cumpărător, la colţul străzii lui, la locul lui de muncă ori chiar la poarta casei sale, îmbiindu-l şi înzestrându-l cu darurile lui.
Educaţia se duce la fel, îmbiindu-l şi ea pe om cu cunoaşterea ei.
Distracţiile, tot aşa, merg îmbiindu-l şi ele cu păcatul lor.
Numai Biserica, Instituţia lui Hristos, oare de ce nu face şi ea la fel, când de darurile ei au cea mai mare nevoie toţi oamenii din lume – şi faţă de care ea este mai datoare decât comerţul, decât educaţia, decât distracţiile?

13. Unde sunt scriitorii duhovniceşti? Unde poezia, unde cântarea sfântă, unde propovăduitorii lui Hristos, care ar trebui să împânzească toate drumurile, toate oraşele, toate nevoile?

14. Unde este Biblia, răspândită în tiraje de masă, acum când este cea mai mare nevoie de ea – şi când unii – tocmai dintre cei obligaţi s-o răspândească – se luptă să depărteze poporul de ea… şi chiar să o smulgă din mâinile care o mai au?

15. Unde este măcar Cartea de Rugăciuni, măcar Calendarul creştin, măcar o gazetă, o carte de îndrumare sufletească pentru milioanele şi milioanele de analfabeţi total în ce priveşte orice cunoştinţă sufletească, – într-o ţară cu tradiţie creştină de milenii?
Atâtea instituţii creştine, cu mii şi mii de salariaţi şi cu atât de umflate pretenţii de monopolism sufletesc şi de misionarism evanghelic – ce fac, practic, pentru Hristos?

16. Cine se ocupă mai ales de alfabetizarea creştină a tineretului şi a copiilor? Unde este cartea pentru ei? Unde sunt cursurile de îndrumare? Unde este Biserica dintre ei şi pentru ei?
17. Tineretul este viitorul unui neam, al unei Bise-rici, al omenirii. Dar unde se duce acest tineret fără Bi-serică, fără lumină, fără echilibru, fără busolă, fără direcţie, fără Hristos?
Ce viitor îşi pregăteşte sieşi un popor fără Evan-ghelie, o Biserică fără popor, o omenire fără Hristos?

18. Chiar dacă s-a şi făcut sau se mai face ceva în privinţa asta, nu se face de către vreo instituţie pe scară largă şi cu mijloace puternice, – ci doar de câte un suflet, două, pe cont şi risc propriu, cu mijloace puţine şi cu rezultat mic.

19. Să ne rugăm mult pentru îndreptarea acestei situaţii, pentru schimbarea grabnică a acestor stări, – fiindcă în fiecare clipă se pierd mii de suflete, se pierd mii de ocazii, se pierd mii de valori, care nu mai pot fi înlocuite niciodată.

20. Să lucrăm noi înşine şi mai mult, fiindcă păcatul creşte îngrozitor de repede, întunericul se întinde în-grozitor de vrăjmaş – şi satana a devenit îngrozitor de harnic şi de agresiv. În curând se va întinde întunericul şi peste tot mai puţina parte luminată – şi atunci şi cei care mai lucrează sau ar mai vrea să lucreze nu vor mai putea face absolut nimic.

Traian Dorz, din volumul „Şi acum să facem!”

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *