Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home LUMINA ŞI LIPSA EI

LUMINA ŞI LIPSA EI

LUMINA ŞI LIPSA EI

1. Dă lumina Ta, Doamne, ochilor duhovniceşti ai fiecăruia dintre noi,
ca fiecare, avându-şi sănătoşi şi curaţi ochii sufletului său, să poată deosebi rătăcirea de adevăr,
vorba de faptă,
duhul fals de cel curat,
ascultarea – de prefăcătorie
şi cuvintele lui Dumnezeu – din cuvintele oamenilor!

2. Dă lumina Ta, Doamne, şi ochilor mei sufleteşti
şi ajută-mi să pot desluşi totdeauna calea Ta cea curată dintre toate căile ispititoare ale oamenilor.
Să-l pot deosebi pe cel adevărat dintre cei înşelători.
Şi să pot deosebi duhul cel bun din mulţimea duhurilor rele.

3. Fă-mă, Doamne, un ochi curat pentru toţi cei care umblă în lumina mea, pentru ca nici unii dintre ei să nu se afle înşelaţi.
Ca să nu mă învinuiască nimeni în Ziua Judecăţii, înaintea Ta, că i-am înşelat şi că din pricina mea au că-zut în pierzare.
Ajută-mă să le arăt cu cuvântul şi cu trăirea mea calea adevărului şi a mântuirii Tale, Doamne!

4. Când adevărul este atât de limpede, încât chiar şi cei mai nevârstnici şi mai neînsemnaţi îl văd clar,
– numai nebunul poate fi acela care, împotriva celei mai luminoase realităţi, se ridică şi strigă: Nu-i adevărat, nu este!

5. Numai nebunul zice că este ceea ce nu-i. Şi că nu-i, ceea ce este!
Numai nebunul zice despre bine că e rău. Şi despre rău că e bine…

6. Numai nebunul zice batjocuri despre ceea ce nu cunoaşte (Iuda 10),
– adică despre tainele sfinte.
Şi numai nebunul zice vorbe tăgăduitoare despre o realitate mai limpede decât soarele (Fapte 3, 7),
– cum este Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel Veşnic…

7. Căci numai nebunul se poate lua la luptă cu Dumnezeu şi numai el poate sfida cu trufie adevărul (In 17, 17).
Şi poate lovi cu piciorul într-un ţepuş atât de ascuţit care a frânt multe călcâie de fier ridicate împotriva Lui (Fapte 9, 5).
8. Numai nebunul poate răstălmăci Evanghelia,
poate dezbina Biserica,
poate tulbura Lucrarea Domnului,
poate nesocoti învăţătura,
poate lovi în binefăcător,
poate uita binele,
poate călca în picioare dragostea,
poate urma îndărătniciei
şi poate să-şi închipuie că, făcându-le pe toate a-cestea – sau vreuna dintre ele – este un înţelept.

9. Numai mintea nebunului poate scorni idei şi teorii opuse realităţii şi vrăjmaşe adevărului.
Numai inima nebunului poate alunga ceea ce este dovedit bun şi poate primi ceea ce este evident fals.

10. Numai gura nebunului poate să se ridice obraznic împotriva mai-marelui său,
îl poate bârfi pe binefăcătorul său,
îl poate jigni pe învăţătorul său,
îl poate certa pe părintele său,
îl poate vinde pe fratele său,
poate învăţa cu îndărătnicie, după voia sa, despre ascultare, atunci când el însuşi săvârşeşte cea mai mare nelegiuire împotriva tuturor acestora.
Da, numai un nebun poate face aşa ceva. Dar câţi nebuni de aceştia sunt azi pe pământ!

11. „Nebunul zice…”, – nebunul tot zice…
Zice mereu şi de toate.
Zice cu îngâmfare,
zice cu „superioritate”,
zice cu încăpăţânare.
Zice mereu, tot zice, căci înţelepciunea tăcerii n-o cunoaşte nici un nebun. Lui nu-i pasă că ceea ce zice el nici nu cunoaşte, nici nu poate dovedi!
Ce-i pasă lui că este tot mai puţin crezut?
Şi câţi nebuni de aceştia mai sunt, Doamne!…

12. Nebunul zice, pentru că n-are nici cinste şi nici ruşine.
N-are nici minte şi nici obraz.
N-are nici frică şi nici respect.
Zice, pentru că nu-i pasă de urmări.
Aruncă – şi nu-i pasă unde cade.
Dă – şi nu-i pasă în cine loveşte.
Face – şi nu-i pasă cum.
Acela este nebunul, care face aşa!

13. Dar cel cu mintea sănătoasă nu zice uşor nici un cuvânt dintre cuvintele sale.
Nu face, nejudecată, nici una dintre faptele sale.
Nu lasă fără frâu nici una dintre dorinţele sale,
nici fără noimă vreunul dintre gândurile lui.

14. Cel cuminte nu poate sta cu faţa în lumina soarelui şi, în timp ce se împărtăşeşte din toate binefacerile acestuia, să-i zică batjocoritor şi obraznic:
– Nu exişti, soare! Eu nu vreau să cred în existenţa ta!
Ca şi cum toată lumina şi căldura ar exista doar de la sine, fără un izvor din care ies…
Numai nebunul poate face şi zice aşa ceva…
15. Acum, da, încă pot să râdă destul de mulţi şi să zică: Nu este Dumnezeu!
Încurajaţi în această necunoştinţă de răbdarea mare a Lui, care îi lasă încă nepedepsiţi,
ei pot să tăgăduiască încă… Numele cel Sfânt al lui Dumnezeu…
Încă…

16. Dar când se va arăta Dumnezeu în toată măreţia Lui, în toată puterea şi slava Sa,
– unde se vor mai ascunde ei?
Ce munţi sau ce morminte îi vor mai putea acoperi de Faţa şi de Judecata Lui?

17. Când numai un slab uragan, stârnit de voia lui Dumnezeu
şi mărginit de El în furia Lui nimicitoare,
este ceva atât de înspăimântător pentru om, încât se pierde îngrozit,
– atunci ce va fi dezlănţuirea mâniei lui Dumnezeu în Ziua Pedepsirii?
La care se va mai adăuga şi mânia puterilor întregii Naturi, care a suferit şi suferă şi ea încă atât de mult din pricina omului (Rom 8, 19-22).

18. Unde se va ascunde atunci nebunul tăgăduitor,
mincinosul desfrânat,
amăgitorul dezbinător,
tulburătorul asupritor şi nelegiuit?
Unde se vor ascunde vorbele lor nebuneşti şi teoriile lor neruşinate?
Unde se vor ascunde acei care s-au luat după aces¬te înşelătorii?

19. Acum pot cei nedrepţi să-l asuprească pe cel nevinovat
şi să-l chinuiască pe cel sărman,
şi să-l osândească pe cel neajutorat,
şi să-l bată şi să-l apese pe cel fără libertate,
şi să-l tiranizeze pe cel slab…
Acum încă pot.
Dar când Se va scula Dumnezeu să-Şi facă dreptate Numelui Său batjocorit
şi să-Şi restabilească dreptatea Sa încălcată,
şi să-Şi nalţe slava Sa înjosită,
şi să-i izbăvească pe cei asupriţi din pricina Numelui Său (I Ptr 4, 14),
– atunci cine oare îl va mai scăpa pe cel rău din Mâinile lui Dumnezeu (Evr 10, 30-31)?

20. Acum pot cei care vor să nesocotească Biserica Domnului, Biblia Lui, Sărbătorile Lui, Crucea şi semnele Lui (Ps 74, 4; Flp 3, 18),
pot să dispreţuiască bogăţiile bunătăţii şi îndelungii Lui răbdări (Rom 2, 4).
Dar când Se va arăta Dumnezeu cu Judecata şi răsplătirea Sa (Mt 25, 31-32; Rom 2, 7-12),
atunci nu vor mai vorbi aşa!
Atunci vor zice munţilor: „Cădeţi peste noi!” Şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!” (Lc 21, 25-26).
Amin.

Traian Dorz, din “Piatra Scumpã”

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!