„Să te lupţi lupta cea bună” (I Tim 1, 18).
Aşa zice Sf. Apostol Pavel tovarăşului său de lucru, Episcopului Timotei.
Ce minunat este acest cuvânt! Cu adevărat dumnezeiesc!
El arată prin aceasta că sunt şi alte feluri de lupte, dar care – ce dureros – nu sunt bune!…
Toţi oamenii, aproape, luptă într-un fel oarecare, dar nu toţi luptă cu folos. Până chiar şi în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, mulţi sunt care luptă şi se frământă, dar nu toţi au lupta cea bună. Să nu mai vorbim de numeroasele secte ori confesiuni care luptă în toate chipurile pentru noi prozeliţi; ci să ne mărginim la noi, creştinii ortodocşi. Ce grozăvie descoperim chiar între noi! Ştiu că mulţi vor sta gata să ridice piatra şi să arunce, dar nu-i nimic. Adevărul este adevăr şi El trebuie mărturisit cu tărie, chiar dacă fiii întunericului ne vor sfâşia.
Şi acum să revin. Câţi nu sunt între noi care luptă, dar, o spun cu tărie, n-au „lupta cea bună”. Şi probă despre aceasta este că „n-au roade”. Sunt pomul plin de frunze, dar fără nici un rod. Se ţin predici multe în biserici şi în afară de biserici, se ţin conferinţe cu duiumul, s-au înfiinţat atenee, se ţin şezători, şedinţe peste şedinţe, dar rezultatul acestei lupte este zero. Fără nici un rod! Se ţin atâtea şi atâtea întruniri, consfătuiri şi altele multe de acestea, dar roadele nu se arată.
Lumea merge din rău în mai rău. Păcatele şi fărădelegile sunt în deplină creştere.
Creştinii trăiesc tot fără Dumnezeu! De aceea şi Sf. Apostol Pavel spune ucenicului său Timotei: „Bagă bine de seamă, să te lupţi lupta cea bună, ca nu cumva totul să fie în zadar”. Numai cine se luptă „lupta cea bună”, numai acela obţine „premiul”. Sfântul Apostol Pavel spune iarăşi că, în lupta lui, loveşte în plin, pentru că, având ochii aţintiţi la căpitanul desăvârşit (Evr 12, 3), se poartă aspru cu trupul său şi-l ţine în stăpânire (I Cor 9, 27).
Cine are „lupta cea bună”, acela trăieşte în neprihănire, adică în starea de om nou, de om duhovnicesc.
De aceea, cât de important este, iubite frate, să te opreşti o clipă şi să te întrebi ce fel este lupta şi alergarea ta! Urmezi tu pilda Sfântului Apostol Pavel? Ai ascultat tu sfatul lui? Dacă da, atunci unde sunt rodurile muncii tale? Căci Domnul a zis: „După roadele lor îi veţi cunoaşte”. Dacă pomul vieţii tale este numai cu frunzele vorbelor frumoase încărcat, atunci totul e pierdut. Nu uita, vorbele le-ai putut împrumuta sau chiar fura cu uşurinţă de la fratele tău în jurul căruia trăieşti, dintr-o carte oarecare sau dintr-o predică duhovnicească a omului sub cruce îngenuncheat, cu care azi încerci în faţa lumii a te împăuna, dar pe Domnul niciodată nu-L vei putea înşela!… Vei înşela pe cei ce sunt oameni ca şi tine, dar pe Domnul niciodată. Or, ştii bine, slujba ta, cât de mică ori cât de mare, nu este de la oameni, ci de la Domnul Însuşi. Şi atunci… pentru cine este slujba ta, pentru cine este… alergarea ta: pentru Domnul sau pentru lume?
Stai o clipă de vorbă cu tine însuţi şi vezi ce fel este lupta ta şi pentru cine. Care este ţinta spre care alergi? De este Domnul, atunci eşti cu adevărat un suflet fericit. Atunci ştiu că, întocmai omului înţelept, alergi pe urmele Sfântului Apostol Pavel, te-ai îmbrăcat în haina smereniei şi a umilinţei, ai luat asupra-ţi armele de bun ostaş şi, îngenuncheat sub Crucea Domnului Iisus, stai gata pentru orice jertfă, fără a te abate din drumul luptei celei bune. Atunci, dacă Domnul te-ar chema la Dânsul chiar în clipa de acum, când citeşti aceste rânduri, putea-vei spune smerit, dar plin de încredinţare, cu Sfântul Apostol Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea şi am păzit credinţa. De-acum mă aşteaptă cununa unei vieţi sfinte, pe care mi-o va da… Domnul, judecătorul cel drept” (II Tim 4, 8).
«Ostaşul Domnului» nr. 4 / 1 iun. 1934, p. 1-2
din ”Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine”
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
