Mă rog în noaptea încercării,
cu teamă şi cu-ncredinţare,
ca tot ce-am câştigat cu jertfe
să-mi fie-ncununat cu soare.
Mă rog, în mijlocu-ncercării,
stând între steaguri şi sicrie,
ca tot ce-am semănat cu lacrimi
să-mi fie strâns cu bucurie.
Mă rog, în focul încercării,
între nălţime şi ruine,
ca tot ce-am închinat iubirii
să-mi fie-nvrednicit de Tine.
Mă rog, în cumpăna-ncercării
dintre osândă şi coroană,
ca tot ce-am dăruit sfinţirii
să-mi fie fără de prihană.
Mă rog, la capătu-ncercării,
între poruncă şi răsplată,
ca tot ce-am cucerit cu sânge
să nu pot pierde niciodată.
Mă rog spre slava încercării
să-mi văd odată lângă mine
mulţimile de fraţi şi îngeri
cu care sufăr pentru Tine.
Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu
