Mai scumpă-mi pari, iubire, acum când te-am pierdut,
de mii de ori ca-n vremea în care te-am avut.
De-aş fi ştiut, iubire, ce mare preţ ai tu,
viaţa mi-aş fi dat-o, pe tine însă nu!
Se mistuie în flăcări întreg lăuntrul meu,
de-mi pare că deodată m-am rupt de Dumnezeu
şi-mi pare că alunec din ce în ce mai jos,
adânc murind departe de Faţa lui Hristos.
Îndură-te, Lumină, de sufletu-mi zdrobit,
că-mi pare că-s de veacuri de-acest noroi robit
şi-mi pare că, de mine, te-ai dus pe mii de mări,
să nu-mi auzi aceste nevrednice chemări.
Ce scumpă-mi pari acuma tu, mântuirea mea,
când moartea-i lângă mine şi eu sunt lângă ea!
O Doamne, ce voi face dacă m-alungi şi Tu?
Desparte-mă de toate, de Tine însă nu!
TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
