Mai singur şi mai aspru e drumul tău mereu,
sărmane suflet care mergi fără Dumnezeu;
mai grea şi mai amară e sarcina ce-o sui
spre clipa de la care în veci iertare nu-i.

Mai rece-ţi vine spaima mereu din cimitir
cu coasa ce-o să-ţi taie şi-al vieţii tale fir;
– dar unde-ţi este gândul cu care să socoţi:
viaţa-i pentru nimeni, dar moartea-i pentru toţi.

Mai apăsat ţi-e duhul cu orişice păcat,
vuieşte-n casa veche un vânt înspăimântat,
s-apropie furtuna cu-a morţii braţe reci;
– nu râde! Când va-ncepe, n-ai să mai râzi în veci.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014