Iisus a zis: Mai sunt cu voi puţină vreme şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis.
Cu lumea aceasta Hristos nu mai este decât puţină vreme.
Cu cei cărora El le tot vorbeşte şi ei tot nu-L ascultă (Prov. 1, 24),
Hristos nu va mai rămâne mult timp.
Hristos îi mai caută încă pe păcătoşi şi pierduţi… dar nu-i va mai căuta multă vreme.
El îi mai rabdă încă pe cei nesupuşi Cuvântului Său şi voii Sale, dar nu-i va mai răbda încă mult.
Mai aşteaptă să Se îndure de cei care trăiesc în păcat, dar nu va mai aştepta mult.
Mai cheamă să se întoarcă la El cei care nu s-au întors, dar nu va mai chema mult timp.
Mai îmbie mântuirea Sa şi darurile Sale celor care nu le-au primit încă, dar nu multă vreme le va mai îmbia.
Vine Ziua când răbdarea Domnului se va sfârşi,
ceasul când harul Său se va lua
şi clipa când uşa Lui se va închide.
După acestea, vor veni mulţi, vor veni toţi apoi să bată la uşă şi să strige: Doamne, Doamne, deschide-ne! Dar El le va spune cuvântul înfiorător: Duceţi-vă, blestemaţilor, în focul veşnic (Matei 25, 41).
Poţi să nu crezi lucrul acesta, dacă vrei să nu-l crezi.
Poţi să dispreţuieşti aceste lucruri, dacă vrei să le dispreţuieşti.
Poţi să-ţi împietreşti şi mai departe inima faţă de ele, dacă vrei.
Poţi să lupţi împotriva lui Hristos şi tu, dacă vrei să lupţi.
Poţi să le faci şi tu azi rău închinătorilor Domnului, dacă vrei să le faci.
Poţi să arunci înapoia ta şi aceste cuvinte, dacă vrei.
Sau poţi să te amăgeşti cu gândul că mai ai vreme să te întorci.
Faci cum vrei!
Dar să ştii că acestea nu vor împiedica cu nimic împlinirea voii lui Dumnezeu.
Nu vor putea opri şi întârzia cu nici o clipă împlinirea făgăduinţelor lui Hristos;
ceasul plecării Lui din lume este hotărât şi fără amânare. Tot aşa este hotărât şi ceasul venirii Sale.
Clipa plecării Lui vine şi nimeni n-o poate nici împiedica, nici grăbi. Nici clipa venirii.
Tot aşa cum vine şi clipa plecării tale din slujba pe care o ai, pe neaşteptate,
şi a plecării tale din viaţa pe care o trăieşti acum.
Hristos mai este puţină vreme cu voi ca să vă asculte rugăciunile, iar voi puţină vreme cu El ca să vă mai puteţi ruga,
să vă primească pocăinţa sau să I-o puteţi aduce,
să vă ia povara păcatelor de pe conştiinţa voastră,
ca să vă dăruiască mântuirea sufletelor voastre
sau să o puteţi voi primi.
Grăbiţi-vă, căci vremea trece iute şi noi zburăm (Ps. 90, 10). Grăbiţi-vă, căci, numai o clipă dacă veţi veni prea târziu, va fi pe veşnicie zadarnic.
O, Tatăl nostru Sfânt,
pentru bunătatea Ta şi pentru îndurarea cu care iubeşti lumea, Te rugăm, dăruieşte credinţă pentru mântuirea sufletelor tuturor acelora care nu Te cunosc, înainte de a fi prea târziu ca să se mai mântuiască.
Fă-i să vină la Tine cât încă uşa harului mai stă deschisă pentru ei,
pentru ca nimeni să nu se pomenească venit prea târziu.
Pentru ca să nu se întoarcă nimeni din uşa Ta plângând cu o deznădejde veşnică, spre locul veşnicului întuneric.
Amin.
Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”
