Mai ţineţi, mai ţineţi azi mâinile-ntinse,
acum şi mai grele sunt luptele-n vale;
să crească nădejdea oştirii ne-nvinse,
să biruie steagul credinţelor sale!
Mai ţineţi, mai ţineţi azi mâinile-ntinse,
mai tare credinţa, mai caldă strigarea;
e ceasul cel mare al luptei aprinse,
priviţi, Ceru-i gata să-nceapă cântarea!
Mai ţineţi, mai ţineţi azi mâinile-ntinse,
e vremea când mai multă rugă se cere!
Un ceas doar… şi-n urmă pe veci necuprinse
lumini străluci-vor Întâia-nviere.
Mai ţineţi, mai ţineţi azi mâinile-ntinse…
doar azi, căci de mâine cânta-veţi întruna,
când mâinile-acestea cu soare încinse
din Mâinile Slavei primi-vor cununa!
*
Când de la un hotar până la celălalt al ţării noastre, tot românul se va hotărî să lupte împotriva păcatelor,
când de la o margine la alta a României, tot românul se va aprinde de dorinţa să trăiască o viaţă după Evanghelia lui Hristos,
când stăpânirea noastră va fi luminată de dragoste faţă de supuşii ei,
când şi stăpânitorii şi poporul vor fi uniţi în acelaşi gând, curat şi bun,
– atunci am asigurat pe veci viitorul acestei ţări, al acestui neam.
Părintele Iosif Trifa
Istoria unei jertfe / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 1998- (Polsib), vol 3
