1 – Printr-o fierbinte râvnã și o neîntreruptã ostenealã noi vom lucra frumos pentru aducerea sufletelor pînã la Hristos.
Nu numai pânã la bisericã, sau pânã la adunare, sau pânã la Biblie, sau pânã la rugãciunea lui Hristos, – ci chiar pânã la El Însuși. Numai aducerea pânã la El este cu adevãrat fericitã.
2 – Printr-o mãrturie lãuntricã noi aducem o dovadã fericitã pe care o simt în toatã ființa noastrã acei care Îl cautã și-L doresc cu Duhul Sfânt.
Sufletul credincios care are dovezile roadelor Duhului Sfânt înafara și înãuntrul sãu, acela cu adevãrat este un slujitor al lui Dumnezeu, un supus care nu va spune niciodatã cã are alt împãrat decât pe Dumnezeu, pe Hristosul sãu.
3 – Mâinile oamenilor sunt atât de frumoase când sunt nevinovate, când sunt fragede, când sunt curate.
Dar devin atât de urâte când se murdãresc, când se urâțesc, când se spurcã.
Ce frumoase sunt mâinile copilului unite pentru închinare și împreunate pentru rugãciune!
Iar ce urâte devin multe dintre aceste mâini, când ajung mari, când ajung sã fure, sã loveascã, sã ucidã…
4 – Ce frumoase sunt mâinile care aduc flori pentru Crucea Domnului Iisus, sau pentru bucuria alor Lui și mâinile care îmbrãțișeazã cu dragoste și strâng cu cãldurã și mâinile care ajutã în ascuns celor lipsiți, mâinile care ridicã sarcinile de pe umerii celor slabi și mâinile care sunt înfrumusețate de Dumnezeu.
– Dar ce monstruoase devin multe din aceste mâini, când ele se umplu cu lepra pãcatului.
5 – Ce urâte devin mâinile oamenilor, când sunt închircite de lãcomie și încleștate de pradã.
Când sunt strânse de zgârcenie și ridicate pumni, în semn de amenințare.
Când sunt crispate de urã și mânjite de sânge, sau îngãlbenite de tutun și slãbãnogite de beție sau pãtate de vânzãri și ticãloșite de desfrâuri, o, mâinile acestea urâție de satana, ce frumoase erau cândva.
6 – Cuvântul lui Dumnezeu se gãsește și în mâinile tale.
Mijloacele de mântuire pentru tine și pentru alții se gãsesc uneori – într-o anumitã mãsurã – și în mâinile tale.
Atunci tu poți lucra mult pentru mântuirea altora
Și pentru Împãrãția lui Dumnezeu.
Traian Dorz, din ”Rãsplata Ascultãrii”