Chipul scumpului nostru Mântuitor
Mana din pustie era chipul şi icoana Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
El însuşi a spus acest lucru: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer” (Ioan 6, 51).
Sunt şapte puncte care arată această icoană.
1. Mana a venit de sus, din cer, ca un dar de la Dumnezeu (Ieşirea 16, 4).
De sus, din cer, a venit şi Mântuitorul ca un dar trimis nouă de la Dumnezeu.
2. La început, israelitenii nu ştiau ce este mana (Ieşirea 16, 15).
Tot aşa, nici pe Mântuitorul nu-L cunoşteau când s-a pogorât între ei.
„Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise – ziceau fariseii când Iisus a vindecat pe orbul din naştere – dar pe acesta (pe Iisus) nu-L ştim de unde este” (Ioan 9, 29).
3. Mana era dulce, ca mierea.
O, ce mană dulce este şi Mântuitorul! Este cea mai dulce şi mai scumpă mâncare duhovnicească.
4. Mana era trimisă pentru toţi; fiecare „îşi strângea cât îi trebuia pentru hrană” (Ieşirea 16, 16).
Un popor de două milioane şi jumătate se hrănea cu mana aceasta şi nimenea nu ducea lipsă.
Mana prisosea tuturor.
Şi Iisus Mântuitorul este o mană ce se dă tuturor.
Milioane şi milioane de oameni se pot hrăni cu această mană; ea nu se gată niciodată;ea prisoseşte tuturor.
5. Fiecare israelitean era dator să-şi strângă mană.
Şi Iisus Mântuitorul este o mană cerească cu care trebuie să ne hrănim toţi creştinii.
6. Un omer cu mană a fost ridicat şi păstrat în cortul mărturiei.
Asta însemna înălţarea Mântuitorului şi şederea lui pe scaun, împreună cu drepţii lui Dumnezeu.
7. Mai târziu, israelitenii au strigat după mană că-i o„mâncare proastă” şi doreau după „carnea” din Egipt.
Aşa au făcut mai târziu şi cu Mântuitorul, lepădându-se de El şi Evanghelia Lui.
Prin aceste şapte puncte, mana din pustie se aseamănă cu Mântuitorul.
Se deosebea însă în două puncte:
1. Mana li s-a dat israelitenilor numai până la Intrarea lor în Canaan.
Noi ne vom hrăni cu ea şi după intrarea în Canaanul cel ceresc.
2. Toţi cei care au mâncat mană în pustie au murit; dar noi vom trăi.
„Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit…
Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer,de va mânca cineva din pâinea aceasta viu va fi în veci…
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică” (Ioan 6, 49-54).
Mana din pustie închipuie pe Iisus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă.
Mana aceasta este o mâncare „zilnică”; nu este numai împărtăşirea noastră în anumite posturi (cei mai mulţi nici măcar atât nu fac), ci este legătura noastră zilnică cu Mântuitorul, este trăirea noastră clipă de clipă cu El, este hrănirea noastră clipă de clipă cu Evanghelia Lui.
Iisus Mântuitorul este o mană dulce cu care trebuie să ne hrănim în fiecare zi, în fiecare clipă.
Iisus Hristos este „pâinea cea vie care s-a pogorât din cer”…
Este hrana cu care trebuie să ne hrănim zi de zi.
Este singura noastră hrană pe care o avem în pustia acestei lumi.
Noi suntem străini şi călători pe acest pământ (Evrei 13, 14); în călătoria aceasta avem lipsă de mană, iar mana noastră este Hristos.
Fără El nici un pas nu putem face în călătoria spre Canaanul cel ceresc.
Un israelitean care nu şi-ar fi strâns porţia lui de mană şi n-ar fi mâncat-o, desigur, ar fi rămas în drum şi ar fi pierit.
Hristos este pâinea noastră cea cerească cu care trebuie să ne hrănim „în fiecare zi”, în fiecare clipă.
Trebuie însă să ne dăm seama de un lucru: mana era mâncarea celor ieşiţi din Egipt şi trecuţi prin Marea Roşie.
Era mâncarea celor trecuţi „prin nor şi prin mare” (I Cor. 10, 1).
Desigur, egiptenilor li s-ar fi părut această mană o mâncare foarte ciudată.
Să o fi văzut, n-ar fi avut nici o înţelegere pentru ea şi nici nu s-ar fi putut hrăni cu ea.
Ba încă ar fi şi râs de ea.
Aşa e şi cu mana cea cerească.
Ea e o mâncare duhovnicească; e mâncarea celor care au rupt-o cu Egiptul şi,prin darul şi suflarea Duhului Sfânt, au devenit oameni duhovniceşti, oameni noi, făpturi noi.
„Mana” este o mâncare duhovnicească pe care numai oamenii cei duhovniceşti o pot înţelege şi o pot folosi.
Hristos este o mană cerească pe care o pot gusta şi folosi numai cei care mai întâi L-au aflat pe El.
Mana din Biblie era aşa de curată că nu suferea nici o atingere cu pământul (Ieşirea 16, 13).
O inimă lumească, un om lumesc, un om legat cu desfătările şi păcatele lumii, nici o atingere nu poate avea cu mana cea cerească.
Un om lumesc nu va înţelege niciodată mana cea cerească şi nici nu poate să o înţeleagă (I Cor. 2, 14).
Cei ce petrec lângă cuptoarele lui Faraon şi se hrănesc cu „carnea” Egiptului n-au nici o înţelegere şi nici o plăcere pentru mana cea cerească.
Du-te cu Biblia între oamenii cei lumeşti, între cei ce se hrănesc cu alcool şi desfătări lumeşti şi, desigur, se vor scârbi de „mana” aceasta.
„Voi în lume sunteţi – zicea Iisus – dar nu sunteţi din lume” (Ioan 15, 19; 17, 11).
Noi trebuie să trăim o viaţă duhovnicească, o viaţă în Duh, o viaţă retrasă cu totul din „duhul acestei lumi” (Efes. 2, 2), iar viaţa aceasta nu poate fi hrănită decât cu mană cerească şi cu lucruri cereşti.
Toţi câţi voiţi să gustaţi şi să vă hrăniţi cu „mană” din cer rupeţi-o cu Egiptul păcatelor şi primiţi-L pe Domnul -şi El îndată se va face o mană dulce sufletului vostru.
Parintele Iosif Trifa
din volumul „Sprea Canaan”
1 Comment