Nimic nu-i mai nenorocit pentru un popor decât să ajungă gloată.
Și nimic nu-i mai nenorocit pentru un om decât să ajungă în gloată.
– Gloata este o adunătură de oameni care nu pot judeca niciodată limpede și ordonat.
Gloata n-are cap, ci este condusă totdeauna de instincte, de pofte și de cruzime.
Când e condusă de judecată, de minte, de cap, atunci nu mai este gloată, este unitate ordonată.
Spiritul gloatei este totdeauna primejdios.
Cine ajunge în gloată, nu mai poate avea o judecată a lui, fiindcă duhul gloatei, mentalitatea gloatei, influența puternică a gloatei îl robește, îl întunecă, îl anulează și-l târăște.
Gloata, tocmai fiindcă nu judecă și nu mai poate judeca singură este totdeauna o unealtă primejdioasă și totdeauna ieftină, de care s-au folosit cu ușurință marii călăi ai omenirii și marii vrăjmași ai lui Hristos.
E ciudat cum te nimicește duhul gloatei și cum te golește de tot eul tău, robindu-te.
După ce te-ai desfăcut din gloată, te miri uneori tu însuți, cum ai putut să faci așa de “normal”și atât de ușor, lucruri care sunt atât de străine de sufletul tău.
Lucruri pe care nu erai niciodată în stare să le săvârșești, afară de gloată.
Ferește-te totdeauna de gloată, dacă nu ești un duh puternic spre a putea impune gloatei cu tărie drumul ordinei, al disciplinei și al judecății sănătoase!
Ferește-te totdeauna de gloată când este împinsă de curiozitate, de foame, de ură, de răzbunare sau de nebunie.
Ferește-te totdeauna de gloata dezlănțuită condusă de mincinoși, de călăi și de demagogi, fiindcă totdeauna va ajunge la fapte de cruzime neînchipuită și îngrozitoare.
Pentru că gloata dezlănțuită nu mai are creier. Ci numai pântec și pumni.
Nu poartă flori ci numai pari și pietre.
Hristos nu Se adresează decât fiecăruia în parte, – nu gloatei.
El cheamă la Dânsul pe fiecare suflet deosebit, nu grămadă.
Căci adevărat credincios este numai acela care duce în primul rând o viață individuală cu Hristos.
Un adevărat credincios nu se va mulțumi numai cu rugăciunea de la biserică, sau de la adunare, ci va avea el însuși cămăruța lui de rugăciune.
Va avea părtășia tainică a lui însuși cu Domnul Iisus. Fără această părtășie, toate celelalte nu înseamnă mare lucru.
Dacă rămâi în gloată, ușor poți ajunge dintr-un prieten a lui Hristos, un vrăjmaș al Lui, fiindcă gloata se schimbă foarte ușor.
Vai, și astăzi, cea mai mare parte din sufletele care merg după Hristos, sunt tot gloată.
În ocaziile cele mai grele, vezi cu tristețe că e așa.
E atâta nevoie uneori să șezi cu cei iubiți ai tăi.
Tot timpul lucrezi cu ei, umbli cu ei, mănânci cu ei, sau departe de ei, dar așa de puțin șezi cu ei.
Șederea cu cei iubiți îți dă o bucurie unică. Clipele petrecute împreună cu ei sunt totdeauna de neuitat.
O, Doamne, dă-ne fericirea de a sta cât mai mult împreună cu Tine și cu ai noștri. Amin.
Traian Dorz, din „Lumina Iubitului Fiu”
