Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Mântuirea între ușor și greu

Mântuirea între ușor și greu

Mântuirea între ușor și greu

Dar chinul cel mai greu şi-amar va fi încredinţarea,  / C-a fost şi pentru tine har, dar I-ai respins chemarea… (Traian Dorz)

Trăim într-o lume confuză; de multe ori ne temem chiar şi de noi înşine, iar scenariile pe care societatea le oferă ne fac să pierdem din vedere tocmai ceea ce este cel mai important: mântuirea sufletului. Ne aflăm la o răscruce de drumuri, între bucuria oferită de puterea banului – care hrăneşte adesea nevoia de recunoaştere socială – şi împlinirea personală, prin dăruirea de sine, dragostea faţă de aproapele, manifestată prin renunţarea la noi înşine, de dragul celui de lângă noi. Vremurile ne-au schimbat viziunea despre viaţă, abia acum înţelegem cât a fost fabulaţie şi cât adevăr în mărturisirea despre ceea ce credem sau ceea ce putem oferi. Ne temem de lucruri mărunte, iar adevăratele pericole nu le mai percepem la adevărata lor valoare, luptăm din răsputeri să înlăturăm efectele, în loc să anihilăm cauza care produce efectele.

Trăim pe repede înainte, fără sentiment, totul mecanic, asemenea unor roboţi. Am uitat să zâmbim…, muncim mult, dormim puţin, depunem efort până la epuizare. Când suntem vlăguiţi de putere, încercăm să ne oferim o plăcere. Dar n-apucăm să ne bucurăm de ea, că începe o nouă zi şi o luăm de la capăt. Tumultul zilelor se comprimă, transformându-ne în marionete obosite şi irascibile, gata să reacţionăm la cea mai mică greşeală a celui de lângă noi. Nu ne mai bucură nimic!

Ne minţim, ne vindem iluzii ieftine şi avem impresia că luăm timpul peste picior. Am câştigat, dar, de fapt, lăsăm viaţa să treacă peste noi, suntem mult prea implicaţi în nimicuri ca să avem timp pentru ceea ce contează cu adevărat. Am putea spune: „Ei bine – şi… Nu înţeleg sensul celor expuse…” Dar, de fapt, este o poveste adevărată despre mine şi despre tine. Chiar dacă ne este greu să credem, adevărul este că va veni o zi când vom bate la uşa Raiului. Ce am făcut cu acest timp de mântuire, dăruit de Hristos Domnul, este tocmai răspunsul pe care trebuie să ni-l dăm fiecare dintre noi, după o cercetare sinceră.

Citeam zilele trecute că patru ţărani creştini, din Indonezia, au fost ucişi de extremişti islamişti, unul dintre fermieri fiind decapitat. În noiembrie anul trecut a fost incendiat un locaş de cult şi cinci case din satul Lembantongoa, când şi-au pierdut viaţa alte patru persoane, una dintre victime arzând de vie într-una din case. Este un contrast foarte mare între trăirea unui martir şi mentalitatea lumii actuale. Văzând martiriul acestor creştini din Indonezia şi cercetând scopul martirajului, care este trăirea cu Hristos în cer şi pe pământ, mulţi nu au putut şi nu vor putea să înţeleagă suferinţa aceasta asumată, însă nu vor înţelege nici răsplata cerească, prin trăirea deplină cu Hristos în veşnicie. Pe moment, am lăcrimat, m-am gândit ce greu este să trăieşti într-o asemenea ţară… Dar imediat am tresărit şi m-am văzut atât de mic în faţa acestor martiri, care sunt conştienţi că pot muri în orice clipă, dar nu ascund iubirea lor pentru Hristos. Trăim în libertate, putem să mărturisim crezul nostru, să ne închinăm la locurile sfinte. Noi avem atâtea posibilităţi să ne trăim şi să ne manifestăm credinţa, dar trăim într-o indiferenţă totală faţă de propria mântuire, trăim ca şi cum nu am muri niciodată. Aceasta este, de fapt, radiografia mea. Dar poate fi şi a ta, iubite frate…

De noi depinde cum vom folosi de acum înainte timpul dăruit de Dumnezeu, până când vom fi chemaţi în Casa cea de Sus să ne bucurăm de rodul ostenelilor noastre. Dacă ne gândim la scurtimea acestei vieţi şi ne punem faţă în faţă cu moartea, ne vom adresa fireasca întrebare: „…căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” Să luăm aminte la cuvintele din Scriptură: „Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Mc 8, 35-36).

Cine are urechi de auzit să audă…

Pr. Mirel ILIE

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *