Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home MÂNTUIREA NOASTRĂ ŞI IISUS CEL RĂSTIGNIT ( III )

MÂNTUIREA NOASTRĂ ŞI IISUS CEL RĂSTIGNIT ( III )

MÂNTUIREA NOASTRĂ ŞI IISUS CEL RĂSTIGNIT ( III )

din vorbirea fratelui David Bălăuţă
de la nunta de la Milcov
– 25-26 octombrie 1980

Când auzi de suferinţă, când auzi de lucruri de-acestea… tu auzi aici, dar eşti tu gata de suferinţă? Dacă ar veni acuma cineva sau mâine dimineaţă să te constrângă cumva, să facă ceva cu tine şi din tine, oare tot aşa ai cugeta, ca acum, sau altfel? Sau te-ai lepăda, nu? Pentru că starea aceea n-o cunoşti, n-o ştii cum este.

Oamenii, pentru cauza lui Hristos, pot să fie foarte prigoniţi şi trataţi foarte rău, pentru că şi asupra Mântuitorului s-a revărsat toată răutatea care era posibilă. Din cauza păcatelor noastre. A fost tratat într-un chip cum nu se poate spune de rău şi de degradant: a fost scuipat, a fost batjocorit, a fost insultat, luat în râs, ghiontit, bătut, pălmuit, încoronat cu spini (pentru că a spus că El este împăratul iudeilor), dezbrăcat şi… în sfârşit, pe toate, toate cât era posibil să le facă diavolul prin oamenii de-atunci, Mântuitorul le-a suferit foarte calm şi foarte liniştit.

Asta e, aşa credem noi, cei de la Oaste, potrivit şi cu ceea ce ne învaţă Părintele Trifa. Aşa a înţeles el mântuirea, ca şi Apostolul Pavel, şi astfel a putut primi darul acesta: ca şi el, la rândul său, prin scrisul lui, să trezească oameni din păcat, întorcându-i la Dumnezeu. Dacă nu era format în felul acesta, dacă nu era pregătit aşa, nu avea putere învăţătura pe care a dat-o el, cea despre Iisus Hristos cel Răstignit, să cuprindă atâtea suflete şi să atragă la Domnul atâtea suflete câte au fost atrase şi câte vor mai fi, din sămânţa aceasta binecuvântată de Dumnezeu. Pentru că el a început de la Hristos cel Răstignit. El L-a propovăduit pe Hristos. Pe celelalte lucruri le-a amintit, nu era împotriva lor. Dar oamenii timpului de atunci (şi de astăzi) nu l-au înţeles. L-au socotit necorespunzător; de aceea i-au dat şi pedeapsa pe care a primit-o, a unui om care e vrednic de caterisire. Însă el nu era aşa şi nu este aşa.

Dacă ne uităm la celelalte confesiuni, acestea nu au în programul lor, nu au ca ţintă acest lucru: propovăduirea lui Iisus Hristos cel Răstignit. Nu! Ci propovăduirea învăţăturii. Da! Explicarea pildelor, a învăţăturii Lui, pe care o tratează, o meditează, o explică… Dar acest lucru, aşa cum se vede, nu ajută omului să-şi poată simţi ticăloşia vieţii, să se pocăiască şi să urmeze calea lepădării de sine, ca să ajungă chiar până acolo, încât să fie socotit ca lepădătura tuturor, ca gunoiul lumii acesteia. „Am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor”, aşa scrie la Corinteni. Oare chiar aşa să fi fost oare el, Apostolul Pavel? Aşa era! Desigur că aşa era! Aşa ajunsese, din cauza lui Iisus Hristos. Pentru că nu se poate altfel. Pe aici e trecerea, pe aici e drumul, fraţilor şi surorilor!

va urma

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 4

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *