Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Marea Unire de la 1918 în scrierile Părintele Dumitru Stăniloae

Marea Unire de la 1918 în scrierile Părintele Dumitru Stăniloae

Marea Unire de la 1918 în scrierile Părintele Dumitru Stăniloae

Arhim. Andrei Coroian

Părintele Dumitru Stăniloae, a rămas în memoria bisericii și culturii ( creștine) românești, ca mai mare teolog român și ortodox din secolul XX.

Preot doctor, profesor de teologie, academician, cu o bogată activitate și experiență didactică și scriitoricească, a lăsat posterității cărți de referință pentru Teologia și Cultura românească, din care amintim, doar : Dogmatica vol. I-III, Iisus Hristos sau restaurea omului, Spiritualitate și Comuniune în Liturghia ortodoxă1.

Calitatea sa de traducător și interpret al Sfinților Părinți, este de asemenea o latură importantă a personalității sale…Numele său se identifică, cu poate cel mai important monument de spiritualitate și de cultură din România secului XX, Filocalia sfintelor nevoițe ale desăvârșirii2.

Tipărită în dousprezece volume, opera la care a lucrat vreme de patru zeci de ani, va rămâne de referință în istoria spirtualității și culturii poporului român.

Familiaritatea sa, cu personalitatea și opera unor Sfinți Părinți ca: Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama, despre care a scris sau din a căror scrieri a tradus, a produs în persoana și opera părintelui o adîncă schimbare duhovnicească…Cunoașterea sa teologică academică, va fi de acum înainte, dublată de profundă trăire duhovnicească. Asfel întreaga sa operă teologică: dogmatică, morală, istorică, liturgică, este pătrunsă de o adâncă spriritualitate sau duhovnicie…Ca preot, teolog, intelectual și om al Bisericii, părintele Dumitru Stăniloae a fost neopatristic sau sfânt Părinte contemporan..
Părintele Dumitru însă, a fost însă și desăvârșit patriot și un om al cetății …

Născut în Ardealul ocupat de austro-ungari, scolit la cele mai bune școli și universități românești irterbelice, din Brașov, Cernăuți și București, iar apoi la Athena, Berlin, Paris, părintel Stăniloae, asemenea altor mari interbelici, a fost un intelectual de marcă și un gazetar de primă mână.

În perioada în care a fost redactor la Telegraful Român, a scris sute de articole, în care ne se dezvăluie anvergura sa culturală, talentul să literar, dar și patriotismul său natural…

El ste cel care a definit cel mai bine Ortodoxia și Românismul, specificul Ortodoxiei românești, de sorgine și limbă latină, îmbogățită de culturile greacă și slavă…Tot el este cel are găsit cele mai potrivite cuvinte pentru a defini, aș zice pentru veșnicie, specificul credinței și al sufletului românesc…

În marea explozie culturală, petrecută perioada dintre cele două războie, mari scriitori români, poeți, filosofi, savanți, încercau să definească specificul spiritualității românești, în concertul culturii și spitualității europene, și să traseze linii directoare, pentru viitorul acestei culturi.

Părintele Dumitru Stăniloae, ca un mare intelectual și om al cetății,s- a angajat cu toată puterea în ceastă lucrare…Nu toate aceste aceste linii directoare, erau în duhul creștin ortodox și în specificul spiritualității și sufletului românesc…

Părinterintele Dumitru, așa cum făcuseră odinioară Părinții Capadocieni, extrăgând din operele filosofilor antici păgâni, ce putea fi de folos creștinismului, în lumina Dogmatiicii Ortodoxe, a trasat liniile directoare ale unei spritualități ortodoxe, specifice sufletului românesc, caracterizat ca plin de bunătate și inteligență, voiciune și echilibru.

A scris atunci articole memorabile. Elogioase la adresa unor mari personalități, ca Ocatavian Goga.Dar a și atenționat anumite îndepărtări dela esența trăiri și înțelegerea învățăturii creștine- ortodoxe, a unor mari intelectuali interbelici. Dintre aceștia amintim pe poetul și filosoful Lucian Blaga.În paispreze articole, scrise de-a lungul anilor, părintele stăniloae, analizează opera și gândirea marelui filosof, din punct de vedere ortodox.Cât ilustrează ea sufletul românesc, cât folos aduce ea, în vederea luminării și întăririi conștiinței ortodoxe- creștine, a neamului româesc.

A purtat o polemică vie, rațional critică, dar pătrunsă de duhul iubirii, al înțelegerii și înțelepciunii creștine, cu filosoful Constatin Rădulescu Motru.

În răspunsurile oferite acestuia, reușește printr-o demostrație logică, firească, să scoată la lumină specificul spiritualității românești, ortodoxe și naționale în același timp, care se răsfrânge în toate aspectele vieții românului: în cultură, artă, port, folclor, comunicare, comuniune…ș.a.m.d..

A scris atunci o serie de articole, ca : ,,Ortodoxie și Românism” ; ,, Ortodoxie și Latinitate” ,, Creștinism și Națiune” ; ,,Ortodoxie și Națiune”; ,,Scurtă interpretare teologică a Neamului”, care împreună cu altele vor alcătui cartea de mai târziu: ,, Ortodoxie și Românism”3.

Prin aceste scrieri părintele Dumitru ne lămurește, aș zice pentru totdeuna, cum trebuie să înțelegem ortodoxia, neamul și patriotismul românesc, precum și legătura dintre ele..

La cele de atunci, se pot adaugă cele cuprinse în cartea scrisă la căruntețe: ,,Reflecții asupra spiritualității poporului român”4, care surprinde, scoate în lumină, reliefează și nuanțează, aspectele frumoase, de adâncă credință, înțelpciune și omenie, din viața și spiritulitarea poporului român…

Tot în această perioadă părintele Dumitru Stăniloae, a scris două articole referitoare la Marea Unire din 1918..

Primul este un ,,Cuvânt la aniversareaa a două decenii dela Unirea Națională ”4 scris în anul 1938. Cuvântul a fost ținut în Catedrala din Sibiu, pe-atunci era Rectorul Academiei Teologice, și publicat ulterior în Telegraful Român…În acest cuvânt evidențiază extraordinarul progres realizat în toate laturile vieții sociale în cei doăzeci de ani.( Un scriitor francez remarca în 1936, progresul literaturii române, care în două zeci de ani, avea tot atâtea curente și specii literare, câte erau Franța în două sute de ani).

El insistă asupra marelui act al Unirii, ca fiind dorința de secole a românillor și care a fost posibil prin jerfa de sânge a celor 800 de mii de soldați, jerfiți în primul război mondial. Pentru o Românie unită și puternică, a fost nevoie de jertfa multor eroi și mucenici jerfiți de-a lungul secolelor..

De aceia proclamă cu un patriotism plin de iubire: ,,Nu avem de dat nici un român vechii robii și nici o brazdă de pământ dorințelor păcătoase și nedrepte, celor ce nu se pot obișnui să trăiasă din ce-i al lor”. Unirea românilor este un act de credință, proclamat ca atare, de rege și toți oamenii interbelici importanți…De aceia deviza și stindardul lor au fost, cuvintele proorocului Isaia:
,, Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu.”7
Al doilea articol intitulat ,, Valoarea Zilei de 1 Decembrie 1918 ” 5, este scris și publicat în Telegraful Român în luna noiembrie, anul 1943.

În acest articol, pătruns de multă credință și iubire de neam, arată că asemenea zile, ca sărbătoarea Zilei Unirii, sunt rare.Ele sunt întâlnirea unui neam cu destinul său.

Arată apoi mai departe, că jertfele poporului nostru ( și jerfa în general) nu este nici odată zadarnică. Că există o dreptate a lui Dumnezeu și există o dreptate a istoriei, care răsplătește jerfa unui neam.

Argumentează această afirmație, citând din cuvântul, considerat profetic, a lui Nicolae Iorga, ititulat: ,, Cuvânt către cei ce cad pe câmpurile de luptă străine” adresat popului român în 1914..

,,Este o dreptate pe lume ? se întreabă Iorga. Desigur că este …răspunde el…Și continuă: Această dreptate face ca orice silință, orice jerfă a unui individ, ca și a unui popor, oriunde ar fi și oricum s-ar face, să se reverse, peste oricătă vreme și oricâte piedici asupra lui”.

Părintele Dumitru vedea această profeție a marelui istoric, împlinită în Marea Unire dela 1918.

Libertatea proclamată la Alba Iulia, a fost extinsă tururor românilor…De aceia, zice părintele, ziua de 1 Decembrie este mai presus de toate și peste toate zi de unitate și solidaritate națională”..

Și încheie acest articol cu o chemare, spunând:
,,România afost dela început o brazdă sfântă din a cărui roade abia generațiile viitoare au să se înfrupte”. Progresele realizărilor de după unire sunt multe, mai spune el.Ele vor continua atunci când credincioși idealui naținal, vom realiza marea întoarcere la Hristos.
Sfârșește articolului cu un cuvânt , aș zice testamentar, pentru vremurile pe care le trăim:
,,Fără o generală convertire la Hristos, vom fi numai îidivizi răsleți, fără putință păstrăm și să sporim sfânta moștenire dela 1918, în toată integritatea și autenticitatea ei”.
Părintele Stăniloae a fost doar un evocator insuflat și înflăcărat al Marii Unirii.El a fost și un participant activ, plin de iubire și entuziasm, având atunci cinsprezece ani.

Într-un interviu radifonic, realizat de Ion Oprișan în 1990, la Radio România Actualități6, Părintele Dumitru, evoca cu multă caldura sufleteasă momentele trăite atunci, rememorând beneficiile aduse de Marea Unire.

Amintea cum mari profesori din vechiul Regat, vene-au și susține-au cursuri în orașele transilvane..Amintete cum la Brașov, elev de liceu fiind, la auzit pe marele Nicoae Iorga…

Despre momentul propriu zis al Unirii, atunci când armata română a intrat biruitoare în Transilvania, mărturisea:
Când a venit armată română îi așteptat ca pe niște supra oamenii…Am fost bucuros și foarte fericit să aud că un mare ofițer vorbește românește…și se întreține , vorbind cu bucurie oamenii din popor ( ceice ce nu făcese nici odată vre-un ofițier austr-o ungar s.n )…
Atunci am mers în sat și intrând pe uliță am strigat la poarta fiecărui case : Trăiască România Mare !

( Amintește cum o mătușă fiid preocupată cu vacile pe care le ducea la grajd, i-a răspus, acum n-am timp de românia, ajută-mă să prind vaca, iar părinte a insistat: Trăiască România Mare ! …iar mâtușa a răspuns :Trăiască ! Trăiască !

În încheiere ne reamintim de cuvântul testamentar al Părintele Dumitru, lăsat scris, poporului român, acela că :
Fără o generală convertire la Hristos, vom fi numai îi=ndivizi răsleți, fără putință păstrăm și să refacem sfânta moștenire dela 1918, în toată integritatea și autenticitatea ei”, ne încredințăm cu toți lui Dumnezeu, care a fost, este și rămâne cu poporul român.Trăiască România Mare !

Note…
1.Cărțile părintelui Dumitru Stăniloae au fost reeditate, într-o nouă ediție, integrală, de către Editura Basilica a Patriarhiei Ortodoxe Române..
2. Cele douăspreze volume ale Filocaliei, au fost tipărite în mai multe ediții, după anul 1990, de către Editura Humanitas București.
3.Dumitru Stăniloae. Ortodoxie și Românism.Editura Basilica a Patriarhie Române.București 2014..
4.Dumitru Stăniloae.Refecții asupra spritualității poporului român.Editura scrisul românesc..Craiova 1992.
5.În volumul Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire, vol I. Editura Basilica a Patriarhie române, București 2018, pag, 18.
6.Ibidem, pag. 21…
7.Ion Oprișan interviu cu Părintele Dumitru Stăniloae la Radio România Actualități. https://youtu.be/ZkEI0_mRXK0.

sursa: aici

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!