Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home MARILE NOASTE RĂSPUNDERI

MARILE NOASTE RĂSPUNDERI

MARILE NOASTE RĂSPUNDERI

1. Nu te încrede în şarpe şi nu te juca cu el.
Nu te încrede în oamenii lumeşti şi nici în promisiunile lor.
Nu te încrede nici în inima ta şi nu ispiti pe Domnul cerând minuni.
Drumul minunilor este un drum foarte primejdios.
Nu sfătuim pe nimeni să meargă de două ori pe acest drum.
Chiar dacă Domnul te scapă, e primejdios să te bizui pe minuni, când nu eşti nevoit să le ceri
sau mai ales când nu le meriţi.

2. Aşteaptă răbdător şi credincios ca Domnul să lucreze nesilit, căci cu siguranţă Domnul îţi va împlini ceea ce Îi ceri, la timpul cel mai potrivit.
Dacă conştiinţa ta este curată
şi dacă ceea ce Îi ceri tu este bine sau spre bine,
El va lucra atunci când va fi momentul cel mai potrivit
şi în felul cel mai bun.
Încrede-te-n El şi aşteaptă!
3. Tot ce a putut da cerul mai fericit pământului a fost Hristos.
Şi tot ce a putut da pământul cerului mai fericit a fost Maica Sa.
Nimeni niciodată nu va putea despărţi Jertfa Lui de jertfa ei.
Căci niciodată mântuirea noastră nu ar fi fost cu putinţă fără puterea Sa.
Aşa a vrut-o Duhul Sfânt, iar noi aşa să găsim că a fost cel mai fericit.
Să cinstim totul cu o tăcere şi cu un respect sfânt.

4. Voi, părinţi, educatori, duhovnici, sunteţi nişte re¬zervoare la care vin noi şi noi suflete nevinovate şi neşti¬utoare ca să se adape.
Ele se vor umple cu ce le daţi voi
şi, la rândul lor, vor da şi ele altora tot astfel de hrană şi băutură cum au primit.
Băgaţi bine de seamă cu ce umpleţi mintea copiilor şi a tineretului care vă ascultă!
Ceea ce daţi voi acum urechilor şi inimii,
minţii şi sufletului
vor da şi ei altora.
Iar plata pentru urmările învăţăturilor şi ale educaţiei pe care le-o daţi voi acum, vă veţi primi-o tot voi odată din mâna lui Dumnezeu,
ori pe pământ, ori sub el,
ori şi aici, şi acolo.

5. O, cât de multe cărţi pe care le scrieţi acum,
cât de multe ziare,
cât de multe cuvântări se împrăştie în lume fără nici o conştiinţă a răspunderii voastre faţă de conţinutul lor!
Aceste cărţi pe care voi le scrieţi acum, aceste ziare pe care voi le răspândiţi,
aceste publicaţii,
aceste idei şi curente,
bune sau rele, vor rămâne şi după ce voi nu veţi mai fi.
Ele pleacă în lume şi duc cu ele în valuri tot mai largi,
în suflete tot mai multe,
în timp tot mai îndepărtat
ceea ce aţi pus voi din duhul vostru în ele.
Ceea ce aţi pus voi din conţinutul inimii şi al trăirii voastre.
Cu ce grea răspundere vă acoperă fiecare rând şi gând scris!

6. Cărţile sunt rezervoare necesare din care generaţii după generaţii vor lua mereu sănătate sau boală,
hrană sau otravă,
mireasmă sau duhoare,
lumină sau întuneric,
mântuire sau pierzare
– şi plata pentru toate urmările o veţi lua voi care le scrieţi şi le răspândiţi.

7. Umple-te neîncetat, ca să fii mereu plin de Hristos ca fundul mării de apele ce-l acopăr (Isaia 11, 9).
Arată-le tuturor mereu pe Iisus, Izvorul Vieţii şi Drumul cel adevărat spre cer, pentru ca fiecare suflet să se ducă el însuşi să se adape din Dumnezeu.
Fii o conductă pentru alţii numai atâta vreme, până când fiecare se va putea adăpa el singur direct de la Izvor.
Toţi ascultătorii tăi să ajungă să se adape totdeauna nu numai de la tine, căci tu repede vei seca,
ci să se adape din Hristos – căci Hristos este nesecat în veci.

8. Duhul este acelaşi, numai vasele se schimbă.
Păcatul e acelaşi, numai cei prin care lucrează el sunt mereu alţii.
Cu învăţături şi duhuri care păreau biblice şi evlavioase, aceştia au nimicit atâtea suflete, adunări şi lucrări frumoase ale Domnului…
Diavolul este foarte viclean şi neobosit şi astăzi.
Iar lucrătorii lui sunt la fel şi ei.

9. O, ce vin dulce este rugăciunea!…
Ce înviorare şi bucurie aduce ea în sufletul care se împărtăşeşte nemijlocit cu Dumnezeu, în stări duhovniceşti care întrec orice pricepere!
Ce vin bun şi hrănitor este Cuvântul Sfânt, Biblia!
Cine a gustat din vinul acesta nu se mai poate lipsi de el niciodată.
Ce vin binecuvântat este dragostea frăţească,
bucuria petrecerilor împreună, a rugăciunilor laolaltă,
a cântărilor şi a bucuriilor frăţeşti!…
Câtă fericire ne dăruieşte Duhul Sfânt în această sfântă părtăşie de gânduri şi de simţiri în aceeaşi învăţătură şi credinţă neschimbată!
De acest vin să dorim. E singurul vin care ne este îngăduit să-l bem.

10. Credinţa care se întemeiază pe cuvânt rămâne, pe când cea întemeiată pe minuni ţine trei zile, atâta cât ţine fiecare minune.
Dovadă pentru poporul care le-a văzut
şi care le caută.
Nu căuta minuni şi semne! Caută-L pe Hristos ca Mântuitor al tău!

11. Minunile au fost accidente în viaţa şi lucrarea Mântuitorului, nu o metodă de lucru.
Scopul Domnului era propovăduirea Cuvântului dum¬nezeiesc cu argumentele adevărului pentru mântuire,
pe care cei ce aveau urechi şi minte trebuia să le înţeleagă şi să le primească.
Aceasta a vrut Hristos să facă, iar nu minuni.
Adevărul nu are nevoie de minuni ca să fie primit.
Minunile mai mult îi strică decât îi folosesc adevărului.
De minuni are nevoie numai slaba noastră price¬pere, numai puţina noastră credinţă.
Fericit cel ce n-a văzut şi a crezut!

12. Un neam preacurvar şi viclean cere minuni – a zis Domnul Iisus.
Cât adevăr dureros se desprinde din această tristă constatare a Domnului!
De cele mai multe ori numai aceste două feluri de oameni – cei preacurvari şi cei vicleni – au nevoie şi cer mereu să vadă semne.
Cei care au o viaţă curată şi cei fără vicleşug cred în Dumnezeu cu o puternică iubire
şi n-au nevoie să-I ceară mereu semne,
ca să creadă numai cât ţin acestea.

13. Cei ce trăiesc în desfrânări şi în viclenii nu umblă după Hristos,
adică după adevărul primit şi trăit,
căci acest adevăr le porunceşte să se despartă de fărădelege (II Tim. 2, 19).
Ei aleargă după minuni care să nu le pretindă naşterea din nou, ci să le dea totuşi o satisfacţie cu care îşi pot amăgi sufletul şi înăbuşi conştiinţa,
ca să nu-i mai mustre pentru păcatul în care trăiesc şi de care nu vor să se despartă.
Vai de sufletele acestea!

14. Poate că Domnul Iisus nu ar fi făcut niciodată vreun semn în afară de „semnul lui Iona” –
adică moartea şi învierea Sa, aşa precum a spus –
dacă n-ar fi fost silit de rugăciunile alor Săi,
sau înduplecat de mila Sa.
Astăzi Dumnezeu face tot la fel: multe dintre semnele şi dintre minunile pe care le face puterea lui Dumnezeu sunt forţate de rugăciunile noastre care Îi cer cu stăruinţă aceasta.
O, dacă credinţa noastră nu ar avea nevoie de ele niciodată!

15. Prin rugăciunile noastre, noi putem forţa adesea voia lui Dumnezeu
şi putem schimba unele întâmplări…
Însă de multe ori, prin acestea, noi nu facem decât să schimbăm binele, pe care ni-l pregătise Dumnezeu, cu răul pe care ni-l cerem noi.
Căci numai voia lui Dumnezeu neforţată de noi în nici un fel este într-adevăr binele şi fericirea noastră.
Dar ce mare credinţă îi trebuie totuşi unei inimi omeneşti, care este în suferinţă, ca să înţeleagă şi să facă aşa, rămânând liniştită în orice vreme,
fără să ceară minuni!

16. Adevăratele minuni însoţesc totdeauna un adevăr sfânt,
aduc sau duc la Cuvântul Adevărului
şi îndrumă totdeauna la trăirea cu Hristos.
Toate adevăratele minuni îşi au izvorul şi miezul în Marea şi Unica Minune de pe Golgota,
în Marele Semn al Crucii şi Jertfei lui Hristos!
Toate vin de pe Golgota şi duc tot la ea.
Căci numai Minunea Golgotei rămâne o Minune şi un Semn Veşnic.

17. Sfânta Scriptură ne-a înştiinţat că în vremurile din urmă, pe măsură ce credinţa cea plină de seriozitate şi de înţelepciune se va rări,
puterea Satanei va înmulţi semnele şi minunile înşelătoare pentru cei care, neavând dorinţa după Dumnezeu, vor avea boala curiozităţii după minunile acestea.
Aceste minuni amăgitoare vor fi îngăduite de Dum¬nezeu tocmai ca o pedeapsă, pentru ca oamenii care n-au vrut să creadă Minunea cea adevărată şi să o asculte
să fie înşelaţi de falsele minuni (II Cor.11, 14-15; II Tes. 2, 7-12).
Iată laţul pierzător în care vor cădea toţi acei care n-au vrut să-L creadă şi să-L primească pe Domnul Iisus şi dragostea Adevărului Său,
ci au vrut mereu numai minuni şi semne.

18. În acest laţ pierzător vor cădea din ce în ce tot mai mulţi oameni,
pe măsură ce credinţa adevărată se va împuţina
şi dragostea ascultătoare se va răci (Matei 24, 11-24).
Credinţele false şi minunile înşelătoare vor da multora impresia că sunt din Adevăr,
vor face mare vâlvă,
vor porni mari mişcări de dezbinare şi de laude,
vor atrage şi vor înflăcăra pe mulţi pentru certuri,
dar ce grozavă le va fi tuturor trezirea din această satanică amăgire!
Vor vedea că toate „semnele” şi „minunile” însoţitoare ale învăţăturii cu care au fost atraşi n-au fost decât lucrări înşelătoare ale marelui mincinos şi înşelător, diavolul.
Dar vor vedea prea târziu.

19. Nu mai doriţi să tot vedeţi minuni şi semne şi nu mai tot ascultaţi la cei care se laudă cu ele!
Oriunde veţi auzi că s-au produs asemenea lucruri, mai degrabă temeţi-vă decât alergaţi,
că mai degrabă acestea sunt făcătoare de rău decât de bine.
Voi aţintiţi-vă tot mai mult şi mai mult privirea spre Domnul Iisus.
Ţineţi-vă, prin ascultarea de El şi de adevărul Său, în trăirea rugăciunii şi a smereniei liniştite, primind ce vă dă El,
fie bine, fie greu, căci asta este voia Sa.
Nu credeţi şi nu doriţi minuni,
ci spuneţi totdeauna: Facă-se voia Ta!
Căci aceasta este cea mai deplină fericire pentru noi.

Piatra scumpă / Traian Dorz. – Ed. a 2-a. – Sibiu : Oastea Domnului, 2014

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *