„Cred că pentru noi, astăzi, cuvântul de căpătâi e să înţelegem că Lucrarea aceasta a Domnului este înrădăcinată în Biserica Ortodoxă, în Biserica noastră sfântă şi străbună; că Domnul ne-a dat această Lucrare şi ne-a dat-o în Biserica Lui spre întărirea credinţei noastre în această Biserică şi în această învăţătură. Am auzit de atâtea ori… despre părinţii noştri, despre înaintaşii noştri. Scrie acolo, pe crucea fratelui Traian Dorz: Apostolul, martirul şi cântăreţul Golgotei. Martir al lui Hristos! Ce frumos este! Cât de adevărat este! Părinţii şi înaintaşii noştri au fost martiri ai lui Hristos. L-au slujit pe Domnul şi s-au sacrificat pentru credinţa aceasta, şi învăţătura aceasta, şi Lucrarea Domnului. Dar mi se pare că parcă nu prea se spune că părinţii noştri şi înaintaşii noştri sunt martiri ai Bisericii Ortodoxe, că sunt martiri ai credinţei noastre ortodoxe. Şi, când omiţi sau refuzi să spui lucrul acesta, începi parcă să simţi că pierzi legătura cu Biserica.
E frumos să spui Martir al lui Hristos – şi sunt fraţii noştri martiri ai lui Hristos! –, dar să nu uităm că ei şi-au trăit credinţa şi martirajul în credinţa şi în Biserica noastră sfântă bună şi străbună.
Am auzit, despre Oastea Domnului, spunându-se că este pepinieră pentru sectari. Oastea Domnului, pepinieră pentru sectari! Oastea Domnului, sectă a Bisericii Ortodoxe! Dar de ce nu se spune: Oastea Domnului, martir al Bisericii Ortodoxe? De ce nu se vede acest adevăr şi de ce nu se spune? Parcă se omite, parcă se pierde din vedere, şi asta înseamnă o rupere a legăturii şi o pierdere a identităţii noastre. Martiri ai Bisericii au fost părinţii noştri şi înaintaşii noştri. Greşesc?
Haideţi să ne uităm puţin în urmă. Când Părintele Iosif şi cu cei cinci sute de fraţi – în 12 septembrie 1937 – au semnat cu mânuţa lor cererile acelea şi au spus: Noi vrem să ne trăim credinţa în Biserica aceasta şi în învăţătura aceasta, a sfintei noastre Biserici şi nu vrem să scoatem şi nu vrem să adăugăm, ce credinţă au mărturisit ei atunci, acolo? Pentru ce au suferit ei şi au pătimit atunci, în vremea aceea? Ca să-şi trăiască credinţa în Biserica aceasta. În 12-16 februarie, la mormântul Părintelui Iosif Trifa, fraţii noştri au făcut legământ şi au spus că vor rămâne credincioşi în învăţătura şi în credinţa aceasta şi în Biserica aceasta, unde cu Părintele Iosif au trăit şi unde s-au legat de la început cu legământ să urmeze pe Hristos şi să creadă în Domnul, în Biserica şi în învăţătura aceasta… Şi, mai mult, când vedem pe fratele Traian şi fraţii noştri care au semnat acte şi când au cerut acolo ca Lucra rea aceasta să fie acceptată în Biserică, când li s-a spus: Faceţi-vă un cult aparte şi nu mai avem treabă cu voi şi vă puteţi întâlni, ei au spus: Nu putem. Noi suntem creştini ortodocşi. Pentru ce au suferit ei şi s-au dus în închisoare? (…)
Fraţii noştri au pătimit pentru credinţa aceasta. Da, Oastea Domnului este un martir al Bisericii Ortodoxe”.
Fratele Gabriel Grămescu (Reşiţa)
Puteți asculta întrega mărturisire aici: OasteaDomnuluiTV
