„Ne aflăm aici lângă fratele Ghiţă Precupescu, aşa cum am fost până acum lângă mormântul Părintelui Iosif, şi ne aducem cu drag aminte de dragul nostru înaintaş… Au înşiruit fraţii şi au spus astăzi atâtea cuvinte la adresa sfinţilor noştri părinţi, cei care au fost înaintea noastră şi au avut curajul să spună: Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. Sigur că l-am cunoscut pe fratele Ghiţă, dar nu mai mult ca fraţii de vârsta lui, ca fraţii care au pătimit împreună cu el şi el împreună cu ei, dar l-am prins şi noi şi i-am apreciat întotdeauna curajul şi puterea de a corecta foarte multe lucruri atunci, după Revoluţie, atunci când şi Oastea Domnului a căpătat personalitate juridică şi când toate s-au pus cât de cât la punct.
Fratele Ghiţă era unul dintre cei care, de fiecare dată, când încercam unii dintre noi mai tineri, mai fără experienţă, să o luăm înainte, el era unul dintre cei care ne corecta pe fiecare dintre noi. Ei erau o echipă bună de fraţi care aveau grijă permanent ca niciunul dintre noi, cei mai tineri, să ne abatem de la dreapta învăţătură, să ne abatem de la dragostea părinţilor noştri, de la tema specială în general de care s-a vorbit şi astăzi: să nu-L uităm pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus şi pe El răstignit în mijlocul nostru. Sigur că, de cele mai multe ori, în perioada aceea destul de critică, fratele Ghiţă, s-a ridicat dârz, s-a ridicat hotărât – citiţi în scrierile lui şi veţi afla, şi veţi vedea – împotriva oricăror eresuri, împotriva oricăror abateri de la dreapta învăţătură. Ne-a învăţat pe fiecare dintre noi, cu smerenie şi ascultare, să putem şti şi să putem învăţa cum să lărgim hotarele Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. De multe ori nu ştim să apreciem şi de cele mai multe ori nu ştim să valorificăm comorile pe care ni le-a lăsat
Oastea Domnului prin Părintele Iosif şi prin urmaşii lui, care au slujit Domnului cu dreptate, scumpătate şi evlavie. Mulţumim Domnului şi dorim odihnă veşnică fratelui Ghiţă, pentru că a fost un ostenitor, a fost unul care nu s-a odihnit, ci mereu s-a trudit, mereu a alergat, mereu a strigat, mereu a avertizat. Sigur că multe din cele pe care le-a spus el mai târziu s-au văzut şi s-au împlinit. De aceea, fiecare dintre noi să privim cu drag la ei, să privim cu cinste şi respect la ei, şi să încercăm fiecare dintre noi, din toate puterile noastre, să călcăm pe urmele lor. Amin.
mărturia fratelui Simion Tănase (Galaţi) făcută lângă mormântul fr. Gheorghe Precupescu, de la Adunarea de Rusalii, Sibiu -20 iunie 2021
