Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home MÃRTURISITORUL CU NUME DE SÃRBÃTOARE

MÃRTURISITORUL CU NUME DE SÃRBÃTOARE

MÃRTURISITORUL CU NUME DE SÃRBÃTOARE

În preajma Praznicului Învierii, acum doi ani, Părintele Crăciun Opre de la Cinciş (Hunedoara) se muta la cele deplin înveşnicite. Pentru credincioşii de pe aceste tărâmuri, care nu au fost lipsiţi nicicând de mari oameni ai lui Dumnezeu,Părintele Crăciun rămâne preotul cu viaţă sfântă şi ajutorul lor de Dincolo,mormântul său devenind deja loc de pelerinaj şi liman de izbăvire din multenecazuri. E de ajuns să păşeşti în Ţara Haţegului sau prin Cinciş (sat scufundat,cu biserici cu tot, sub ape, de către comunişti, pentru crearea unui lac deacumulare care să deservească măreţele planuri industriale ale acelei perioade) şi nu poţi să nu simţi cum ţi se adaugă un alt rugător către Cer. Omul aceste al lui Dumnezeu şi-a petrecut aproape zece ani din viaţă în închisorile comuniste, trecând prin cele mai oribile născociri torţionare, prin cele mai cumplite cazne,pentru mărturisirea lui Hristos. A fost unul dintre puţinii supravieţuitori ai „experimentului Piteşti”, formulă diabolică a exterminării deţinuţilor unii de către ceilalţi, cobai ai unor minţi bolnave, însetate de sânge şi moarte.

Viaţa sa de slujire a lui Hristos i-a fost normată de prietenia şi sfătuirea cu Părintele Arsenie Boca, de care se legase într-un mod cu totul ales. Din această prietenie sfântă amintim doar o singură secvenţă. Aflând că Părintele Arsenie e grav bolnav, pe patul de suferinţă, Părintele Crăciun adună o mână de preoţi slujitori şi săvârşeşte Taina Sfântului Maslu pentru Sfântul Ardealului.
Abia termină slujirea şi sună telefonul… Maica Maria, cea care l-a însoţit pe Părintele Arsenie până în ultimile sale clipe, îl caută pe Părintele Crăciun. Mesajul e unul simplu şi dumnezeiesc: „Părinte Crăciun, Părintele Arsenie mi-s zis să vă sun şi să vă spun doar atât, că vă mulţumeşte…“

La aproape 90 de ani, Părintele Crăciun se îndreaptă către Acasă… Salonul de spital devine loc de pelerinaj pentru credincioşii din multe regiuni ale ţării. Colectivul sanitar nu ştie cum să mai stăvilească mulţimea. La un moment dat, Părintele se simte ceva mai bine şi e externat. În ajunul Floriilor, Părintele Crăciun se găteşte de Sărbătoare. E de o jovialitate debordantă, ca întotdeauna, de altfel; ţine să aibă în preajmă cât mai mult familia, prânzesc împreună… Seara soseşte un grup de părinţi şi, în cadrul discuţiei, unul dintre preoţi îi spune să nu se gândească cumva ca a doua zi să slujească Sf. Liturghie, pentru că e foarte slăbit şi starea de sănătate nu îi permite nicicum un astfel de efort. Părintele Crăciun zâmbeşte principiar şi îi răspunde că duminică, la ora 8 fix, el va fi în Liturghie! În zadar insitenţele părinţilor de a nu sluji. De prisos îndemnurile familiei… Duminică dimineaţa, exact la ora 8, Părintele Crăciun adoarme, cu o seninătate patericală, întru Domnul. În acele momente, povestesc cei care îi erau în preajmă, chipul se transfigurase cu totul, iar Părintele păşise, cu adevărat, în Veşnicie…

Ani în urmă, îl căutasem pe Părintele Crăciun la Cinsiş. Vreme de câteva ore am colindat împreună uliţele satului, am zăbovit în biserică, m-am desfătat de prezenţa şi cuvântul său în casa parohială. În tinereţe, cunoscuse Oastea Domnului, cu care se ajutase mult prin parohiile în care a peregrinat. Preţuirea sa a rămas de-a lungul întregii vieţi, aplecându-se cu multă consideraţie asupra acestei Mişcări, de multe ori deranjând oficialitatea bisericească şi securitatea cu simpatia sa pentru Oaste. De altfel, unul din capetele de acuzare, pentru care a fost trimis ani şi ani după gratii, a fost şi acela al apartenenţei la… Oastea Domnului.

Părintele mi-a istorisit lucruri cutremurătoare, la un moment dat, din perioada temniţelor comuniste. Parte din ele m-a rugat să nu le spun nimănui, măcar cât e el între noi… Ascultându-l atunci, foarte greu destăinuindu-se, mă întrebam – şi mă întreb şi acum – câte astfel de destine au trebuit îngenuncheate, ce iad de suplicii a trebuit exorcizat pentru ca noi să le putem asculta astăzi istorisirile. Sau câţi astfel de oameni ai lui Dumnezeu vor mai trebui trimişi între noi pentru a ne trezi din ignoranţă, din rătăcirile noastre cotidiene.

Părintele Crăciun continuă să lucreze… O spun cei care l-au cunoscut odinioară sau care încep să îl cunoască acum. Pe când vom începe şi noi lucrarea noastră?!…

Romeo PETRAŞCIUC
în săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXV, nr. 18 (942) 28 APRILIE – 4 MAI 2014

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!