MATIA?

Apostolul şi psalmistul

După învierea şi înălţarea Domnului la cer, apostolii îşi încep activitatea lor misionară, având însă numărul lor ştirbit prin căderea lui Iuda Iscari­oteanul.

În rezolvarea acestei nu uşoare probleme, recurg la consultarea Cărţii Sfinte şi află că psalmistul David o avea rezolvată, urmând doar ca ei să o aplice.

Astfel află că în Psalmul 109, versetul 8, stă scris: „Slujba să i-o ia altul“.

Aşa se face că trec la stabilirea condiţiilor pe care va fi necesar să le îndeplinească cel menit a lua locul celui căzut, iar Sf. Apostol Petru continuă: „În cartea Psalmilor, în adevăr, este scris: «Locuinţa lui să rămână pustie şi nimeni să nu locuiască în ea şi slujba lui să i-o ia altul!» (Aici se are în vedere şi ce scrie în Psalmul 69, versetul 25.)

Trebuia deci ca, dintre cei ce ne‑au însoţit în toată vremea (sublinierea autorului) în care a trăit Domnul Iisus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan, până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui“ (Fapte 1, 20-22).

Nici locul lui N. Vonica n-a rămas gol. De aceea căutăm să completăm mărturiile date de cei unsprezece, cu încă una, spre a fi ajuns la numărul desăvârşit de doisprezece şi spre a evidenţia aşa cum se cuvine seriozitatea cu care se privea spre opera şi înfăptuirea Părintelui Iosif de către intelectualitatea românească a acelor vremuri.

12. Iubite frate!

Poate că titlul sau, mai bine zis, calificativul care ţi-l atribui fără a fi îndreptăţit cu nimic şi cu care îmi încep scrisoarea de faţă te va mira. Şi, cu toate acestea, stărui să-ţi mulţumesc că mi-ai dat ocazia, citindu-ţi întâmplător un număr din foaia «Isus Biruitorul», de a-ţi scrie.

Este pentru mine prima ocazie în viaţa mea de a scrie o scrisoare sinceră pe deplin, fără nici un interes şi nesilit şi gândindu-mă la mântuirea mea sufletească, prin aceste rânduri.

Simt nevoia, aşa spontan, de a-ţi trimite omagiul pe această cale pentru tot ce ai înfăptuit pentru Biserica noastră Ortodoxă care, aşa cum este, numai Biserică nu e şi pe care voiţi a o abate din drumul ei greşit la cursul adevărat.

Dumnezeu să-ţi ajute să poţi înfrunta cu toată tăria păcatul din altarul Bisericii noastre, de acolo unde trebuia să sălăşluiască numai Duhul şi Voinţa Celui Atotputernic.

Ai dezlănţuit asupra capului dumitale furtuna şi mânia capilor Bisericii, pe care îi serveşti, făcând lucrul ce trebuia să-l facă ei cu toţii şi pe care nu-l fac. Dar asta să-ţi fie mângâierea şi izvorul de întărire, căci ei sunt păcatul, ei sunt focarul de boală şi pe acest focar ai pus degetul străduinţei de care dai dovadă.

Ai dat ca un doctor de locul bolii. Eşti singurul om de la noi din ţară care ai pus la cale o Mişcare şi ai închegat un început de adevăr şi chiar pe dumneata vor să te răpuie.

Pentru noi, păgânii, şi mai ales pentru mine, cărora puţin ne pasă că Biserica noastră se ruinează şi că afaceri scandaloase ca cea de la Maglavit pun într-o lumină tristă şi comică credinţa în Dumnezeu, activitatea dumitale înseamnă foarte mult, căci ai voit şi voieşti a reclădi în cadrul credinţei Ortodoxe „Biserica adevărată“.

Încă o dată, Dumnezeu să-ţi ajute şi să te întărească în lucrul dumitale pentru binele Bisericii, al neamului şi al nostru al tuturor.

Înainte!

Cluj, 2 februarie 1937

ss / indescifrabil

Profetul vremilor noastre. – Sibiu: Oastea Domnului, 1998