Meditaţii

Meditație la Apostol Evrei 1, 10-14; 2, 1-3; 7, 26-28; 8, 1-2

Iubiți frați și surori. Apostolul de astăzi este unul foarte bogat în informații, poate cel mai cuprinzător din întreg anul liturgic, însumând patru pericope de text din epistola către evrei. Firește că ne putem întreba care este legătura dintre aceste patru bucăți de text, care par alese aleator la o privire mai superficială asupra lor, și care ele însele se pot constitui în bucăți de texte independente, putând fiecare în parte să stea drept un întreg apostol dintr-o duminică de peste an. Toate aceste texte vorbesc de la un capăt la celălalt, ca un fir roșu, despre lucrarea de mântuire adusă de către Domnul Iisus Hristos, avertizând totodată pe cei care stau nepăsători față de Jertfa lui Hristos, spre a lor osândă veșnică. Versetele încep prin a descrie superioritatea lui Iisus Hristos față de toate cele create, pentru ca să înțeleagă și evreii tari la cerbice, și cei care încreștinați fiind mai păstrau încă urme de îndoială în ființa lor cu privire la persoana lui Iisus, negând dumnezeirea Lui, că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, deci Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat – cum avea să fie enunțată teza într-un articol de credință a simbolului de credință niceo-constantinopolitan de mai târziu. Argumentația de maximă importanță a Sfântului Pavel este către finalul apostolului, unde Domnul nostru Iisus este prezentat ca fiind Arhiereul suprem desăvârșit în veac.

            Părintele Dumitru Stăniloae spunea că slujirea de Arhiereu a lui Iisus, prin care Se aduce ca jertfă pe Sine Însuși este îndreptată în primul rând spre Dumnezeu Tatăl și pe urmă înspre noi, deoarece vrea să încadreze și pe oameni în această jertfă. Din păcate, teologia catolică și protestantă, eliminând slujirea Arhierească a lui Hristos în detrimentul unei așa numite satisfaceri a onoarei lui Dumnezeu prin Jertfa lui Iisus de pe Golgota, onoare știrbită de păcatul lui Adam, au ajuns la un creștinism sec, unul lipsit de preocuparea spre jertfă, spre nevoință duhovnicească, spre asceză. De aceea, creștinismul apusean este mult simplificat fiindcă îi lipsește miezul, care este Arhieria lui Hristos, și tot pe filonul aceluiași raționament, creștinii protestanți nu mai postesc, nu mai fac privegheri, sau metanii, sau orice fel de înfrânare duhovnicească.

            Prin Arhieria Sa, adică prin Jertfa Sa, Domnul Iisus Hristos ne-a lăsat o cale deschisă spre Cer, iar dacă vrem să îi urmăm, nu putem să scoatem Golgota din viața noastră, nu putem renunța la asceză, adică la lupta împotriva trupului acestuia, împotriva patimilor. Pentru că doar prin asceză intrăm și noi în această stare de jertfă, pentru mântuirea sufletului nostru și a celorlalți. De aceea spunea fratele Traian Dorz că dacă am fost lipsiți de cuptorul suferințelor și totul s-a desfășurat lin și fără greutăți în viața noastră, să fim foarte îngrijorați, fiindcă în Împărăția Cerurilor nu se intră purtat pe brațe sau pe flori.

            Jertfa a servit dintotdeauna și va servi pentru restabilirea comuniunii dintre Dumnezeu și om, adică atât firea egoistă restabilită prin îndreptarea ei, cât și iubirea lui Dumnezeu manifestându-se în voința ei de a-l îmbrăca pe om cu toate podoabele virtuții. Întreagă istoria Bisericii este stropită cu acest sânge sfânt al jertfei, fiindcă ea fiind Trupul lui Iisus (Efeseni 1, 22-23) nu a putut avea un alt deznodământ decât cel al Capului ei. De aceea, cei care fug de jertfă, fug de fapt de ei înșiși, de propria lor identitate, fiindcă nu se poate creștinism fără Cruce. Apostolul Pavel scrie acest adevăr în această epistolă, fiindcă el era convins cel mai mult de nevoia jertfei, de aceea nici o cunună împărătească nu va putea întrege în slavă vreodată, capul cel înspinat al lui Pavel pentru răspândirea Evangheliei, și nici urme mai glorioase nu vor exista mai presus decât cele lăsate de picioarele înlănțuite ale marelui apostol pentru propovăduirea credinței. Tu dragă cititor, ce-ai suferit pentru Hristos? Amin.

Preot Cătălin VARGA
Parohia Jichișul de Jos

Lasă un răspuns