Iubiți frați și surori. Apostolul Pavel, în această pericopă punctează încă o calitate a lui Hristos ca Arhiereu, și anume “compătimirea”, El suferă alături de noi în necazurile noastre, purtând Crucea El întâi, și pe urma Lui și noi. De aceea, toți martirii care au primit acest har al compătimirii alături de Hristos, au reușit să își ducă până la capăt jertfa, fără să se îngrozească de ceea ce îi așteaptă, de barda călăului nemilos, fiindcă sub crucea lor era prezent și Domnul Hristos. De aceea mărturisea poetul Traian Dorz în memoriile sale, că atunci când era închis în temnițele comuniste, primul pumn al torționarului îl încasa el, iar pe urmă, celelalte lovituri le suferea Hristos în locul lui. Sau poetul Radu Gyr spunea în poeziile sale următoarele: “De ce nu se face așa o lumină / să văd că-n ușa celulei răsare / Maica Domnului c-o strachină mare / cu lapte și azimă plină”. Toate acestea deoarece Domnul Hristos și Maica Sa suferea alături de sfinții închisorilor. Și asemenea suferă și lângă noi în suferințele noastre, dar dacă noi nu Îl simțim alături, probabil că noi suntem cei care am lepădat povara crucii – nu El.
Scopul cu care sfântul Pavel scrie aceste versete este pentru a-i îmbărbăta pe creștinii care sufereau din cauza prigonirilor iudeilor mozaici, făcându-i să înțeleagă că Domnul Hristos îi vede în necazurile lor, întocmai cum o vede și pe femeia gârbovă din evanghelie (Luca 13, 11-12), și este acolo lângă ei compătimind și lăcrimând împreună.
În ceea ce privește structura mesajului, el este compus din două afirmații legate de tema Arhieriei lui Hristos, legate între ele de un cuvânt de îndemnare care poate sta drept o concluzie firească la cele afirmate. Prima afirmație este: „Drept aceea, având Arhiereu mare, care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu…” alături de primul ei îndemn: să ținem cu tărie mărturisirea. Cea de-a doua afirmație este: „Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre” alături de ultimul îndemn: să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului. Vedem că din cele două îndemnuri ale apostolului, creștinii îl au pe Hristos ca Arhiereu doar în măsura în care s-au făcut părtași Acestuia printr-o viață curată de credință, păstrând învățătura primită, și dând oricui și oricând mărturie de Evanghelia lui Hristos, chiar cu prețul vieții lor. Verbul echontes (“având” [Arhiereu mare]) folosit în text, include ideea părtășiei la ceea ce Arhiereul Hristos a realizat deja, adică mântuirea veșnică. Nimeni nu poate dobândi mântuirea veșnică, până nu s-a făcut părtaș Arhieriei lui Hristos, adică suferințelor Sale, nimeni nu poate dobândi Împărăția Cerurilor, până nu se lasă de bună voie răstignit față de lumea aceasta cu poftele ei. Ni se cere tuturor mai întâi momentul Golgotei, și abia apoi înălțarea la Cer de pe muntele Măslinilor.
În cea de-a doua parte a apostolului, se face comparația dintre arhiereul Vechiului Testament care este îngăduitor cu cei păcătoși din moment ce și acesta este supus slăbiciunilor, ca și ei, și Cel al Noului Testament, Care a fost ispitit întru toate asemenea oamenilor, de aceea compătimind cu ei poate să-i ajute, însă spre deosebire de vechiul arhiereu, Acesta din urmă este fără de păcat. De aceea, El este „după rânduiala lui Melchisedec” (Psalm 110, 4) adică Iisus Hristos Cel Întrupat, Care prin Patimile Sale, a participat activ la condiția umană, înțelegându-i slăbiciunile și neputințele, ajutând-o să și le depășească prin împreuna compătimire. Iar pentru a prezenta aceste aspecte de bază ale Arhieriei lui Iisus Hristos, sfântul Pavel se folosește de imaginea arhiereului Vechiului Testament, subliniind totodată imperfecțiunile vechiului arhiereu în lumina desăvârșirii noului Arhiereu, sau noului Adam – după cum Îl mai numește apostolul Pavel pe Hristos în epistola către Romani. Acest din urmă Arhiereu, nu doar că a împlinit toate obligațiile stabilite de Aaron specifice arhieriei (Evrei 5, 1-4), pe care vechiul arhiereu n-a reușit niciodată, dar le-a și depășit (Evrei 5, 9-10). Astfel, bineștiind noi ce Arhiereu desăvârșit și ce mare Dumnezeu avem, ce anume suntem dispuși să suferim pentru Dânsul?… Amin.
Preot Cătălin VARGA
Parohia Jichișul de Jos
