Mi-ar fi plăcut şi mie
să am un drum uşor,
să merg prin câte cântă,
şi nu prin câte dor
– dar aş fi fost atuncea
un pai uscat şi sec,
şi primul prag de flăcări
n-aş mai fi-ajuns, n-aş mai fi-ajuns să-l trec.
Mi-ar fi plăcut şi mie
să strâng, în loc să dau,
să cânt, în loc să sufăr,
şi-n loc s-alerg, să stau;
– atunci viaţa asta
aş fi trăit uşor,
dar cum mi-ar fi fost oare
când aş fi-ajuns, când aş fi-ajuns să mor?
O, slavă Ţie, Doamne,
că-n viaţă mi-ai făcut
mai mult de lacrimi parte
decât de drum plăcut,
că n-am zburat prin cântec,
ci m-am târât prin plâns,
c-aşa m-ai dus prin toate,
la Sânu-Ţi drag, la Sânu-Ţi drag mai strâns.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
1 Comment