Poezie Traian Dorz

MI-E DOR…

Mi-e dor de dulcea odihnire
a gândului şi-a vieţii-ntregi,
să mă desprind de ţărmul lumii
ca luntrea care o dezlegi…

S-alunec spre cereşti limanuri
şi-n cel mai liniştit apus,
să intru-n Portul Veşniciei,
iar Tu pe Ţărm s-aştepţi, Iisus…

Şi, stând cu braţele întinse,
deschise larg şi iubitor,
să mă primeşti
– un singuratic
şi obosit biruitor.

Din unduirile luminii,
să mă privească fraţii duşi;
recunoscându-mă din semnul
de-nsângerări şi de cătuşi.

Când ceru-ntreg o să-mi lucească
de chipul Tău prea mult dorit,
atunci apusul meu deodată
să se prefacă Răsărit…

Cuvinte înţelepte

În făptura Lui slăvită, Domnul nostru-a arătat
tot ce poate fi pe lume mai frumos şi mai curat;
şi nu-i mai de preţ podoabă, mai spre voia lui Hristos,
de cum este curăţia unui suflet credincios.

Lasă un răspuns