Cântarea Anei – I Samuel 2, 1

De multe ori se bucură pe pământ biata inimă omenească. Dar cât de puţin durează atât de multe dintre bucuriile ei! Şi cât de repede vine bruma peste florile acestor bucurii! Peste acele bucurii care nu numai că ţin atât de puţin, dar şi sunt răscumpărate cu atât de multe lacrimi, sau osteneli, sau aşteptări, că, atunci când vin plătite atât de scump, inima nici nu se mai poate bucura cu adevărat de ele.

Dar bucuriile în Domnul, adică bucuriile care vin din facerea binelui şi din înfrânarea trupului,
din biruinţa ispitei şi din mărturisirea adevărului,
din trăirea neprihănirii şi din înfăptuirea virtuţii,
din părtăşia curatei iubiri şi din statornicia credinţei,
vin atât de fericit şi rămân atât de îndelung!

Înainte de a-L cunoaşte pe Domnul Iisus Hristos, şi inima mea a căutat bucuria ei în multe locuri şi în multe lucruri rele.

Dar numai ea singură ştie nu numai cu câte dureri şi lacrimi le-a plătit pe toate acestea, dar şi cât de înşelată şi zdrobită a rămas ea de fiecare dată în urma lor. O, cât de goală şi de amărâtă a găsit-o Domnul Iisus atunci când S-a apropiat cu bunătate de ea în ziua îndurării Lui, când a intrat El în viaţa ei!

O… dar de când Hristos este bucuria inimii mele… şi de când eu caut adevărata bucurie a inimii mele în ascultarea deplină de voia Lui, faţa Lui dulce îmi luminează şi îmi bucură atât de fericit toate încăperile inimii, aşa încât, toată viaţa mea s-a preschimbat într-un dulce cântec de bucurie.

Slavă veşnică Ţie, Iisuse Doamne, Mântuitorul şi bucuria strălucită a inimii mele!
Slavă Ţie pentru toată lumina cu care ai umplut viaţa mea din clipa când mi-ai strămutat inima în Împărăţia dragostei Tale.
De atunci, umblând în toată voia Ta, o negrăită şi strălucită bucurie îmi luminează inima mea în orice loc, în orice vreme, în orice stare.

Te rog, Iisuse Doamne, să mă ţii mereu prin Duhul Sfânt într-o smerită ascultare de tot Cuvântul Tău şi într-o trează înfrânare, cu post şi rugăciune, pentru ca bucuria părtăşiei Tale să-mi lumineze mereu inima mea.

Şi nimic să nu mi-o mai poată întuneca şi nelinişti, niciodată. Amin.

Traian Dorz