Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home “Mic dejun duhovnicesc” – iunie

“Mic dejun duhovnicesc” – iunie

“Mic dejun duhovnicesc” – iunie

100 de ani de la aparitia primei cãrti a Pãrintelui Iosif Trifa – «Spre Canaan» – 15 predici în legătură cu războiul şi vremile noastre –

Virtutea milostivirii

În sute de feluri strigă acum şi cer mila, ajutorul nostru, cei săraci şi necăjiţi. Mă gândesc mai ales la acele sute şi mii de femei pe care războiul le-a lăsat văduve, fără sprijin şi ajutor. Plângerea lor, glasul lor este scris parcă în vorbele Scripturii: „Nu este durere ca durerea noastră…, căci în casa noastră nu este nici pâine, nici haină” (Isaia 3, 7).

Mă gândesc apoi la sutele şi miile de copilaşi care strigă cu Ieremia: „Sărmani am ajuns, fără de tată, mamele noastre văduve” (Plâng. Ieremia 5, 3). Strigătul şi plângerea lor trebuie să ne pornească pe toţi pe căile milostivirii, pe tot locul ducând ajutor, întărire, mângâiere. Fiecare, toţi cei ce avem putere, trebuie să fim, să ne facem acum tată, ocrotitori ai celor lipsiţi şi întristaţi.

„Fii celor săraci ca un tată şi vei fi ca fiul Celui Preaînalt şi te va iubi Cel de Sus mai mult ca mama ta” (Înţel. Iisus Sirah 4, 10-11).

Toţi care avem putere trebuie să fim, să ne facem acum samarineni miloşi, care legăm, tămăduim rănile sufleteşti, mângâiem durerile, ajutăm lipsurile.

Cu bucurie mă gândesc la acei creştini care înţeleg aceste lucruri. Cu drag văd pe câţiva pretutindeni alergând, ajutând pe cei lipsiţi. Puţini sunt însă aceia buni şi milostivi. Cei mai mulţi stau închişi în căldura prisosinţei lor şi nu vor să audă, să înţeleagă plângerea, strigătul acelora necăjiţi de afară.

Omul neîndurat a fost şi este totdeauna urât, urgisit înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Este urât pentru că unul ca acela dispreţuieşte mila lui Dumnezeu, cu care el s-a ridicat la putere, dar el nu vrea să lase să picure nimic la alţii lipsiţi. Cu adevărat, omul fără milă este pământul rău care soarbe ploaia, mila cerului de sus, dar el înghite tot, şi mai bine face tău şi mocirlă decât să mai sloboadă ceva şi pentru alţii.

Dacă totdeauna a fost urgisit nemilostivul, cu atât mai vârtos acum, când virtutea milostivirii ar trebui să strălucească mai tare ca oricând.

(Spre Canaan – predici, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2005, pg. 48-49)

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!