100 de ani de la aparitia primei cãrti a Pãrintelui Iosif Trifa – «Spre Canaan» – 15 predici în legătură cu războiul şi vremile noastre –
Mai întâi… Dumnezeu
Până când omenirea nu va căuta liniştea pierdută în bisericile părăsite, în curăţenia morală, în dragostea, adevărul, dreptatea şi celelalte virtuţi vestite de Iisus, care astăzi stau fugărite, vremile tulburi şi grele de azi vor stărui ca o mustrare grozavă pentru grozava decădere morală de azi.
În zadar vor schimba oamenii şi neamurile lunar şi săptămânal guvernele, ocârmuirile şi oamenii de acolo, schimbările de oameni nu vor aduce binele până când nu vor veni oameni schimbaţi să-l aducă. Până când, dar, vorbele lui Iisus – „căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” – nu le vom ridica din urma tuturor afacerilor şi frământărilor unde stau azi înaintea şi în fruntea tuturor ostenelilor, alergărilor şi lucrurilor („preocupărilor”) noastre, în zadar aşteptăm sosirea vremilor de linişte şi uşurare.
Cea mai desăvârşită (ideală) dezlegare a „problemelor agrare şi sociale” (a afacerilor cu împărţirea mai dreaptă a pământului şi a felului de trai al omului): împărţirea celui din urmă petic de pământ şi a celui din urmă dărab de lemn din pădure nu va putea aduce liniştea, binele deplin, până ce omenirea nu va căuta maiîntâi „Împărăţia lui Dumnezeu”, sufletul, moralul.
Precum în casele în care nu Se caută Dumnezeu şi poruncile Lui toate ostenelile căsenilor sunt zadarnice şi toate merg spre rău, aşa şi toate frământările omenirii sunt şi vor fi zadarnicepână când omenirea chinuită şi ostenită nu va înţelege glasulblândului Iisus: „căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu”. (…)
Fie ca şi neamul nostru să înţeleagă acest adevăr. Noi, românii, să-l înţelegem numai aşa precum bătrânii noştri îl înţelegeau. În fruntea tuturor afacerilor căutau bătrânii noştri mai întâi pe Dumnezeu, poruncile Lui, căci bine ştiau că fără ajutorul şi binecuvântarea Lui zadarnice sunt toate ostenelile şi alergările lor.
De aceea pe Dumnezeu Îl căutau la bine să-I mulţumească, la rău să-i ierte, să-i scape, bine ştiind ei că orice rău e mustrarea şi chemarea omului spre îndreptare.
(Spre Canaan – predici, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2005, pg. 22-23)