În Almanahul «Iisus Biruitorul» a apărut, ca un ajutor şi ca un stimulent în fiecare lună şi în fiecare zi, citirea zilnică a Bibliei. Iar din anul 2004, o expresie deosebită m-a pus pe gânduri, şi anume: „Mic dejun duhovnicesc”. Am încercat şi am reuşit, fără a mă lăuda, să parcurg în fiecare zi din an acest „mic dejun” zilnic. Nu vreau să întreb câţi din cititorii acestui almanah s-au folosit de această rubrică. Ceea ce vreau să spun însă este că expresia „mic dejun duhovnicesc” este foarte bine-venită, dar, în înţeles normal şi obişnuit, ea vrea să spună că este un minim aport de hrană duhovnicească zilnică, deoarece e „mic dejun”. Cei care vor să crească şi să poată munci au nevoie şi de „prânz”, apă, „cină”; şi uneori chiar de „supliment”. Părintele nostru drag, Iosif Trifa, a fost un desţelenitor al pământului sufletesc al ţării noastre, desfăcând în timpul vieţii sale sute de mii de Biblii, ceea ce nu se mai făcuse niciodată în România înaintea lui. În urma acestei abundenţe de Biblii, au urmat, mai ales la sate, valul de alfabetizare. Mulţi, foarte mulţi oameni, de dragul Bibliei şi de felul cum Părintele Iosif le-o explica, stârnindu-le curiozitatea, au învăţat să citească pe Biblie, fără Abecedar. Chiar şi eu am întâlnit câţiva fraţi care mi-au mărturisit că au învăţat să citească silabisind şi buchisind pe Biblie. Pentru cine s-a hrănit din Biblie, nu numai din literele ei, ci şi din duhul ei, nu mai poate trăi fără Biblie, nu mai poate să îi treacă o zi în care să nu citească Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Unii şi-au fixat un capitol pe zi; alţii mai mult. Principalul este să nu te ţii strict literal de cât anume citeşti. Uneori citeşti mai mult, alteori mai puţin; principalul este să ai o cursivitate în citit, urmărind desfăşurarea evenimentului sau sfaturile şi îndemnurile ei, şi nu strict versetele şi capitolele. Cititul să urmărească înţelegerea a ceea ce citeşti (Fapte 8, 30-31), şi nu cantitatea versetelor şi capitolelor. Şi, aşa cum spunea Părintele Iosif, fiind o hrană diversificată, pentru toate vârstele şi toate clasele sociale, pentru toate stările sufleteşti, trebuie să devină – dacă nu a devenit deja – o necesitate zilnică. Pe lângă micul dejun biblic, ne-a fost oferit şi un mic dejun parte ostăşească. Cine a citit şi le citeşte zilnic, acela nu mai umblă bâjbâind după altfel de literatură, iar creşterea duhovnicească se vede pe măsură. Faptul că încă nu toţi avem o creştere uniformă denotă că nu s-a folosit „micul dejun” zilnic, fără să mai vorbim de „prânz” şi „cină”. Să folosim cu încredere această hrană duhovnicească ce ni se oferă prin Almanahul «Iisus Biruitorul»!
Pavel PAG