Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home MIJLOACE DE ÎNDUHOVNICIRE ( VI )

MIJLOACE DE ÎNDUHOVNICIRE ( VI )

MIJLOACE DE ÎNDUHOVNICIRE ( VI )

Cu pilda vameşului şi a fariseului scrisă de Sf. Ev. Luca, la capitolul 18, Mântuitorul ne arată două stări ale religiozităţii umane, şi anume: formalismul şi realismul prin adeverire. Fariseul a intrat în Casa Domnului (Lc 18, 9-14) nu ca să se roage, ci ca să se laude. Şi rugăciunea lui, asemeni jertfei lui Cain, a devenit păcat. Fariseul nu s-a smerit, nu şi-a plecat capul, ci l-a înălţat. Acesta este chipul formalismului în toată goliciunea lui, şi cei ce fac asemenea sunt răsplătiţi la fel, căci inima le este departe de ceea ce rostesc cu buzele. Cântarea, rugăciunea, propovăduirea, misiunea sunt formalităţi goale fără inimă curată şi revărsarea harului divin, fără pocăinţă şi comuniune permanentă cu Divinitatea. De altă parte, undeva mai la o parte, vameşul, smerindu-se, dându-şi seama de prezenţa lui Dumnezeu în Casa Domnului, a rostit cuvinte puţine, dar din străfundul inimii; s-a recunoscut pe sine ceea ce era în adevăr: un păcătos. Şi fără întârziere, cu smerenie adâncă, se adresează Proniei Divine cerând milostivire: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Aceasta este ceea ce numim noi realitatea mărturisirii.

Să vedem cum ne învaţă Sf. Scriptură să venim în Casa Domnului şi să citim:

  • La Evrei 11, 7, ni se spune că prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau şi plin de o teamă sfântă a făcut o corabie ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă. Cum sta Noe înaintea Domnului Care îi vorbea? Plin de o teamă sfântă.
  • La Eclesiast 5, 1-2, citim: „Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta. Nu te grăbi să-ţi deschizi gura, ca să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe”.
  • La Iov 42, 5-6, citim: „Urechea mea auzise vorbin-du-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. De ace-ea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă”.
  • La Evrei 12, 21, citim: „Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: «Sunt îngrozit şi tremur»”.
  • Când Ezra a auzit că poporul lui Israel, preoţii şi leviţii nu s-au despărţit de popoarele păgâne şi au săvârşit urâciunile lor, tinerii şi tinerele s-au unit cu ei prin căsătorie, amestecând neamul sfânt cu popoarele păgâne, la auzul acestor păcate săvârşite, Ezra şi-a sfâşiat mantaua, şi-a smuls părul din cap şi perii din barbă, şi a stat jos mâhnit (cf. Ezra 9, 3).
  • La Apocalips 1, 17-18, citim: „Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: «Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel Viu. Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale locuinţei morţilor»”.

Unde este chemat Domnul, chiar numai doi sau trei dacă sunt adunaţi, prezenţa Sa este în mijlocul lor, de unde împarte har şi binecuvântări.

Ce dureros este pentru cei care dorm sau stau nepăsători în Casa Domnului, sau oriunde este chemat Numele Dom-nului. Ei nu-şi dau seama nici de păcatele lor, nici de prezenţa Domnului. Şi neiertaţi, nebinecuvântaţi şi nesfinţiţi se întorc la casele lor. Se spune despre poporul Israel că mergeau în Casa Domnului în vârful degetelor şi fiecare se aşeza la locul său în mare linişte, ca nu cumva, printr-un zgomot cât de mic, să atragă privirea cuiva, să tulbure liniştea sau să sustragă pe cineva de la rugăciune.

Să fugim de formalismul celor care cântă, se roagă şi-L vestesc pe Domnul numai cu buzele, iar inima le este departe de realitatea divină. Să ne păzim de păcat, nu de văzul oamenilor, ci pentru că Ochiul lui Dumnezeu vede toate şi oriunde ne-am afla. În orice loc noi stăm în faţa Domnului şi Dumnezeului nostru. Să ne rugăm, să-L mărturisim, să-I cântăm cântări de slavă, să-i slujim cu fapta şi cu adevărul prin Duhul Sfânt.

Grăiţi cuvântul Domnului / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!