Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home MINUNEA CEA MARE: GOLGOTA

MINUNEA CEA MARE: GOLGOTA

MINUNEA CEA MARE: GOLGOTA

1. Pentru că Marea Minune a tuturor veacurilor s-a petrecut pe Golgota, Ea va străluci peste toate veacurileşi peste toată veşnicia, atât de aproape şi atât de departe,  încât nimeni nu-i va putea nici  cuprinde  adevărata măreție şi frumusețe, nici socoti adevăratul ei preț. Toți cei ce vor vrea să se mântuiască va  trebui să privească spre Crucea ei şi toți cei ce s-au mântuit o vor privi la fel, cu aceeaşi veşnică recunoştință. Nimeni  nu  s-a  putut,  nici  nu  se  va  putea mântui

vreodată în alt fel decât prin răscumpărarea Ei. Iisus Hristos, Domnul nostru, este singurul, unicul şi veşnicul Mântuitor.

2. Hristos face toate lucrurile noi. El face oameni noi, opere noi, vremuri noi. În curând El va veni din cea mai mare  strălucire, făcând ceruri noi şi un pământ nou în care va locui ne-prihănirea. Atunci  toate  lumile  înnoite  Îl vor slăvi numai pe El. Toți cei ce au fost smeriți vor fi înălțați atunci, toți cei nedreptățiți vor căpăta o răsplată veşnicăşi toți cei ce L-au iubit vor primi o strălucire ca a Lui. O, ce înnoire va fi atunci! Dacă tu te naşti acum din nou, şi tu vei fi atunci acolo.

3. Când Hristos  Iisus, Domnul nostru, va veni, El va înnoi întreaga Creațiune… Toată firea de acum suspină şi aşteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu…  în nădejdea  izbăvirii ei din  robia stricăciunii, spre înfiere… Suspină şi tu, suflete al meu, şi-L aşteaptă, ca să te bucuri şi tu de înfierea Lui Slăvită…

4. Nu predicatorii, nici preoții  îi vor primi pe oameni în cer, ci săracii au acest dar de la Dumnezeu, după cum este scris: Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor, ca, atunci când veți muri, să vă primească în corturile veşnice (Luca 16, 9).

5. Priveşte la Iisus Domnul nostru: El a fost atât de lipsit, încât orice sărac I-ar fi putut da ceva. El  a  fost  atât  de  smerit,  încât  oricine  ar  fi  putut privi de sus la El şi a fost atât de blând, încât orice învățat ar fi putut învăța de la El. Ce pildă pentru fiecare dintre noi!

6.  Hristos  Domnul  nostru  a  spus:  Schimbați-vă, adică naşteți-vă din nou… Acesta este  înțelesul cuvântului „pocăiți-vă!“ Dar acum şi acest cuvânt al Lui este atât de răstălmăcit, încât şi-a pierdut cu totul înțelesul lui cel adevărat, rămânându-i numai înțelesul cel fals şi gol. Fals pentru cei rătăciți şi gol pentru cei nepăsători. Astăzi cei ce se pocăiesc nu se schimbă. Şi cei ce se botează nu se nasc din nou…

7. Numai un Hristos nevăzut nu  ar  fi putut mântui lumea. A fost nevoie de un Hristos văzut… De Hristos Iisus, Domnul şi Mântuitorul Întrupat şi Răstignit între noi. Este nevoie ca Adevărul să devină o realitate vie şi trăită în viața noastră, prin învățătura Lui…Şi dragostea să devină vie, prin unitatea şi umblarea frățească – altfel nu vom putea fi mântuiți. Trebuie Cuvântul să  se  facă  trup,  învățătura să  se facă faptă şi milă între noi şi prin noi. Numai o credință  fără  fapte este ca un cuvânt  fără împlinire, ca un cap fără trup, ca o coroană fără trunchi…

8. În chinurile vieții mele, o, iubire mântuitoare, eu nu voi dori nimic altceva decât să te am pe tine şi să-ți pot spune fericit că ți-am fost credincios, iar tu să simți în tot adâncul tău că eu spun numai adevărul, că te-am iubit până la ultima mea suflare… Iisuse, Domnul meu, încredințează-Te de acest  lucru: Tu  ai  fost  cea dintâi  şi  cea din urmă Comoară  a inimii mele. Numai Tu, Iisuse, Preaiubitul meu.

9. Focul inimii mele pentru Tine, Domnul şi Mântuitorul meu Scump, n-a  fost un  foc potolit  şi mic, ci unul mare şi puternic, alb şi înalt… Aşa îl vreau până la moarte. Nu pot trăi altfel.

10. La tot ce mi-ai încredințat Tu, Preaiubitul meu Mântuitor,  am  lucrat mereu  cu mult  drag,  fiindcă  am vrut  să-ți  slujesc  Ție  cu  toată  puterea  dragostei  din inima mea. Tot ce am putut  face a  fost cu cea mai curată  iubire pentru Tine şi am vrut să-l fac cât a putut sufletul meu mai frumos, mintea mea mai limpede, mâinile mele mai curat… Pentru Tine, Preaiubitul meu, Care m-ai  iubit atât de mult…

11. O clipă de  iubire  înaltă  şi deplină este pentru Tine,  Iisuse, Domnul nostru,  atât de puțin, dar pentru noi este atât de mult… Pentru Tine anii sunt clipe, pentru noi clipele valorează ani.

12. Ceea ce este din Tine, Dumnezeul nostru,  rămâne veşnic frumos, veşnic nou, veşnic sfânt; şi singure acestea ne fac sufletele noastre  fericite cu adevărat, bogate cu adevărat, răsplătite cu adevărat.

13. Părinții noştri cei veşnici sunt Cuvântul şi Duhul Sfânt – adică Adevărul şi Dragostea, după cum este scris: Fiul Tatălui în Adevăr şi în Dragoste (II Ioan 3). Cuvântul ne-a născut mintea  cea  nouă,  iar Duhul inima cea nouă. Cei doi Părinți ne-au crescut pentru a ne  iubi şi a ne ajuta  împreună,  îndemnându-ne  la dragoste şi la fapte bune, după cum ne-a fost poruncit… Şi numai când viețuim astfel  între noi, atunci Aceşti Doi Părinți ai noştri locuiesc cu drag între noi şi lucrează cu bucurie prin cuvintele şi roadele noastre. Le mulțumim Amândurora că ne-au născut şi crescut aşa.

14. O, de-ar fi mereu zi, mereu soare şi mereu frumos…

– Dar trebuie să fie şi noapte şi nor şi ploaie, căci toate lucrează împreună spre rodul cel sănătos şi bun. Fără noapte, n-ar fi frumoasă ziua; fără nor, n-ar fi plăcut seninul; fără ploaie, n-ar rodi nici o floare.

15. Să luăm cu mulumire tot ce ne dă Dumnezeul nostru cu dragoste. Lui nu-I pare rău de nimic din ceea ce ne dă nouăşi care ne face pe noi fericiți. Dar nouă să ne pară rău de tot ce nu-I dăm spre bucuria Lui.

16. O, când Te-am cunoscut, Iisuse, Domnul meu iubit, ce drag mi-ai apărut – şi ce frumos erai! Am  simțit cum  iubirea  inimii mele  toată  a zburat spre Tine… şi n-a mai voit să vină  înapoi. A  rămas  la Tine pentru totdeauna. Aşa este şi acum după ani şi ani…Şi aşa va fi în veci şi în veci.

17. Fericirea Ta, Domnul meu Iisus, care am gustat-o  în mijlocul  primejdiilor  şi  al  suferințelor,  a  fost atât de mare, de unică şi de frumoasă, că n-a mai întrecut-o nici una până azi.

O, neuitata noastră fericire din mijlocul spinilor şi al flăcărilor!…

18. Adeseori noi trebuie să plângem, pentru ca alții să poată cânta. Să veghem, pentru ca alții să se poată odihni, să flămânzim, pentru ca alții să poată să se sature, să rămânem, pentru ca alții să poată merge, să ne smerim, pentru ca alții să se poată înălța şi să murim, pentru ca alții să se poată naşte. Să facem asta cum o face grăuntele de grâu semănat… Cum a făcut-o Domnul şi Mântuitorul nostru.

19. O, Iubire Cerească… am fost de atâtea ori neliniştit  în viața mea, dar  totdeauna am fost  încrezător  în Tine. Ştiam  că  Tu  îmi  vei  purta  întotdeauna  de  grijă, fiindcă am fost încredințat pazei Tale prin sânge şi prin lacrimi. Nu mă  lăsa niciodată nici  să mă  îndoiesc, nici  să uit asta.

20. Ce mulți se roagă cu gura lor pentru cei nefericiți  –  dar  ce  puțini  dintre  ei  se  duc  să-i  caute  şi  să-I ajute cu  fapta  lor, cu mâna  lor, cu pâinea  lor, cu dragostea lor. O, ce nefolositoare este rugăciunea fără binefacere, gura fără mână, sfatul fără pâine…

Traian Dorz
din volumul „Mărgăritarul ascuns

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!