Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Mortificarea trupului înseamnă slobozirea sufletului de patimile lui.

Mortificarea trupului înseamnă slobozirea sufletului de patimile lui.

Mortificarea trupului înseamnă slobozirea sufletului de patimile lui.

Este deci unitate şi, ca să zicem aşa, o logodire între trup şi suflet. De unde rezultă deci că „trupul se ridică împotriva sufletului, iar sufletul împotriva trupului” (I Cor 15, 22)? De unde pedeapsa aceasta, care e o urmare a durerilor morţii? De ce cuvintele: „Toţi mor în Adam”? De ce a spus Apostolul: „Altădată şi noi eram, prin naşterea noastră, fii ai mâniei ca şi ceilalţi” (Ef 2, 3)? Căci acela din care noi toţi ne tragem originile noastre, cu un trup neascultător, a auzit rostindu-se împotriva lui sentinţa morţii. De aceea noi avem de luptat împotriva trupului, ca să-l supunem şi să-l forţăm să ne asculte. Oare pentru asta îl urâm noi, pentru că vrem să ne asculte? În mod obişnuit, bărbatul porunceşte în casa lui femeii, vrea ca ea să se supună chiar împotriva ei, fără ca pentru aceasta să îl trateze ca duşman. Supuneţi pe fiul vostru, ca să-l siliţi să vă asculte; adică îl urâţi ca şi cum ar fi vrăjmaşul vostru? În sfârşit, îl iubiţi pe servitorul vostru, fără ca pentru aceasta să-l lipsiţi de corecţia pe care o merită, ca să-l aduceţi la supunere. Şi iarăşi Apostolul vine aici să ne aducă mărturia cuvântului său: „Eu, spune el, alerg, dar nu alerg la întâmplare; mă lupt, nu ca şi izbind aerul, ci pedepsesc trupul meu şi îl supun robiei, de teamă ca, după ce am predicat altora, să nu fiu eu însumi netrebnic” (I Cor 9, 26-27).

Trupul, în condiţia muritoare în care ne aflăm, are deci poftele lui pământeşti, iar voi aveţi în mână frâul ca să-l opriţi. Supuneţi-vă cel dintâi Stăpânului vostru, şi robul vostru vă va asculta. Trupul vostru e un rob, iar voi sunteţi slujitorii lui Dumnezeu. De vreţi ca trupul vostru să fie supus, chiar prin aceasta înţelegeţi că este drept ca voi să fiţi supuşi lui Dumnezeu. Nu luaţi seama decât la ceea ce este sub voi, să vedeţi ce se află deasupra. De la Cel ce este Stăpânul vostru, aţi primit putere peste cel inferior vouă. Voi vă supuneţi şi un altul se supune vouă. Domnul însă are doi slujitori în voi. Cel ce vă ascultă pe voi este încă şi mai obligat să asculte pe Domnul decât pe voi. Vreţi ca trupul vostru să vă asculte? Poate el oare mereu? Ascultă totdeauna pe Domnul, dar pe voi nu vă ascultă mereu. Cum aşa, spuneţi voi? Mergeţi ridicând picioarele voastre; el vă urmează. Dar vă urmează cât veţi vrea? Voi îi daţi viaţă? Va trăi el cât veţi vrea voi? Sunteţi bolnav; oare pentru că o voiţi? Vă îngrijiţi bine; depinde cumva sănătatea de voi? Domnul deci adesea Se slujeşte de robul vostru ca să vă pună la încercare, deoarece voi înşivă, dispreţuind pe Domnul, meritaţi ca robul vostru să vă dea o lecţie.

Opuscule / Fericitul Augustin ; trad.: protos. dr. Arsenie Obreja. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!