Trupul, în condiţia muritoare în care ne aflăm, are deci poftele lui pământeşti, iar voi aveţi în mână frâul ca să-l opriţi. Supuneţi-vă cel dintâi Stăpânului vostru, şi robul vostru vă va asculta. Trupul vostru e un rob, iar voi sunteţi slujitorii lui Dumnezeu. De vreţi ca trupul vostru să fie supus, chiar prin aceasta înţelegeţi că este drept ca voi să fiţi supuşi lui Dumnezeu. Nu luaţi seama decât la ceea ce este sub voi, să vedeţi ce se află deasupra. De la Cel ce este Stăpânul vostru, aţi primit putere peste cel inferior vouă. Voi vă supuneţi şi un altul se supune vouă. Domnul însă are doi slujitori în voi. Cel ce vă ascultă pe voi este încă şi mai obligat să asculte pe Domnul decât pe voi. Vreţi ca trupul vostru să vă asculte? Poate el oare mereu? Ascultă totdeauna pe Domnul, dar pe voi nu vă ascultă mereu. Cum aşa, spuneţi voi? Mergeţi ridicând picioarele voastre; el vă urmează. Dar vă urmează cât veţi vrea? Voi îi daţi viaţă? Va trăi el cât veţi vrea voi? Sunteţi bolnav; oare pentru că o voiţi? Vă îngrijiţi bine; depinde cumva sănătatea de voi? Domnul deci adesea Se slujeşte de robul vostru ca să vă pună la încercare, deoarece voi înşivă, dispreţuind pe Domnul, meritaţi ca robul vostru să vă dea o lecţie.
Opuscule / Fericitul Augustin ; trad.: protos. dr. Arsenie Obreja. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
