Home Munca fără rugăciune n-are spor şi nici binecuvântare, după cum nici rugăciunea fără muncă, la fel

Munca fără rugăciune n-are spor şi nici binecuvântare, după cum nici rugăciunea fără muncă, la fel

Munca fără rugăciune n-are spor şi nici binecuvântare, după cum nici rugăciunea fără muncă, la fel

Mulţumim din toată inima părinţilor iubiţi, trupeşti şi sufleteşti, care, prin munca lor şi prin osteneala lor, au pregătit cu răbdare, cu credinţă şi cu dragoste acest prilej, părinţilor care au crescut din dragoste pentru Dumnezeu nişte copii pentru Dumnezeu.

Aşa cum s-a mai amintit aici, nu trebuie să uităm în clipa bucuriei pe niciunii dintre cei care cu suferinţa, cu munca şi cu răbdarea lor au ajutat ca noi să ajungem o zi de astfel de bucurie. Mulţumim din toată inima conducătorilor poporului nostru care veghează asupra bunului mers al tuturor lucrurilor în ţara noastră. Şi datorită îngăduinţei şi grijii cărora noi putem să ne bucurăm slobozi de Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Şi putem să ne adunăm aici şi putem să ne rugăm şi pentru patria noastră şi pentru cei care veghează la independenţa poporului nostru. Şi pentru cei care muncesc, şi pentru cei care petrec nopţi în frământare şi în griji pentru bunul mers al tuturor treburilor în ţara noastră. Pentru ca noi, la adăpostul grijilor, să putem sluji lui Dumnezeu fără piedici şi să ne putem bucura şi noi de tot rodul muncii noastre şi de tot rodul ostenelii muncii altora care, din dragoste, s-au gândit şi la noi şi se trudesc şi ostenesc pentru liniştea şi bucuria noastră.

Trebuie să mulţumim şi conducătorilor Bisericii noastre, care, prin cei puşi să vegheze asupra bunului mers al lucrurilor sufleteşti, înlesnesc bucuriile noastre.

Ar trebui să mulţumim şi conducătorilor comunei acesteia şi tuturor acelora care au o slujba de răspundere în mijlocul poporului nostru, că ne-au înţeles, că au simţit alături de noi şi s-au gândit că, pe lângă nişte mâini care muncesc, trebuie să fie şi nişte ochi care varsă lacrimi de rugăciune. Că, pe lângă nişte picioare care ostenesc pentru muncă, trebuie să fie şi nişte genunchi care să se îndoaie la rugăciune. Pentru că munca fără rugăciune n-are spor şi nici binecuvântare, după cum nici rugăciunea fără muncă, la fel.

Pe noi, Mântuitorul nostru ne-a învăţat – şi învăţătura Bisericii şi a mai-marilor noştri ne-a învăţat – să unim munca noastră cu rugăciunea.

Şi îndatoririle noastre de părinţi să le unim cu îndatoririle noastre de fii, de copii. Şi îndatoririle noastre de credincioşi să le unim cu îndatoririle noastre de cetăţeni. Pentru că noi numai în felul acesta suntem pe deplin în ascultarea Voii lui Dumnezeu, pentru că El aşa ne-a învăţat în Sfântul Său Cuvânt: „Să fim supuşi stăpânirii!”

Să ne dăm toate silinţele, la locul nostru de muncă, să fim exemplu de corectitudine, de hărnicie, de punctualitate, de cinste, de vrednicie, în aşa fel, încât, Numele Domnului nostru, Care e mai presus de orice nume, şi cauza Lui sfântă pe care o iubim mai presus de orice pe lume să aibă cinste şi primire în urma vieţii noastre. Nu numai când suntem în adunare sau în biserică, ci şi când suntem la muncă, în mijlocul colegilor noştri de lucru între care trebuie să ne desfăşurăm activitatea. Aşa ne-a învăţat pe noi Dumnezeu!

Aceasta e rodul ostenelilor celor care ne-au adus pe noi la Dumnezeu şi au făcut din noi nişte oameni conştiincioşi şi faţă de Dumnezeu, şi faţă de aproapele nostru. Nişte împlinitori din toată inima şi din îndemnul conştiinţei a datoriilor noastre faţă de Dumnezeu, faţă de patria noastră, faţă de familia noastră. Faţă de istoria poporului nostru, a Bisericii noastre şi a tuturor celor între care stăm.

În prilejul bucuriei acesteia trebuie să nu uităm niciodată – şi bine au făcut cei care au amintit – de înaintaşii noştri care ne-au vestit nouă Cuvântul lui Dumnezeu cel sfânt. Care ne-au îndemnat pe noi mai întâi să-L aflăm pe Dumnezeu, care ne-au ajutat să ne punem paşii pe urmele Lui şi să mergem tot mai vrednici pe aceste urme. Bine fac tinerii care ţin seama nu numai de înaintaşi şi de sfaturile lor, ci şi de pilda vieţii lor şi de credinţa lor.

Bine fac copiii care nu numai că se împărtăşesc din pâinea părinţilor şi din bucuria şi din căldura unei case liniştite şi comode, ci îşi deschid inima şi mintea să le şi primească îndemnurile şi sfaturile. Pentru că părinţii sufleteşti au experienţa vieţii. Ei au viaţa înapoia lor, au trecut prin viaţă. Şi viaţa este cel mai puternic şi mai sănătos învăţător.

 

13. CEI CHEMAŢI LA NUNTĂ
din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1

Pogorârea Duhului Sfânt prilejuieşte şi anul acesta împlinirea bucuriei ostaşilor Domnului de a poposi la Sibiu în adunare „de Sărbătoare”, întâlnire ce se va desfăşura cu binecuvântarea Înaltpreasfinţiei Sale, Dr. La­u­renţiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Adunarea de Tineret, intrată deja în tradiţia marilor adunări ce se desfăşoară la Sibiu, are ca temă „Munca şi lenea duhovnicească”

Bibliografie: „Munca și lenea” – autor: Preot Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu. Cartea cuprinde meditaţii şi învăţături despre munca şi lenea duhovnicească dar şi despre munca şi lenea trupească. Cartea a fost tipărită pentru prima dată în anul 1936 în 10.000 exemplare.

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *