Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Munca și lupta

Munca și lupta

Munca și lupta

1 – Lucrați și luptați să-I faceți tot mai mult loc Domnului în Casa Sa. Și să-L puteți înălța tot mai mult pe El în ea. Încet, încet Iisus va scoate atunci afară din Casa Lui tot ce e rău, iar voi veți putea preamări pe Domnul din tot sufletul, în mijlocul Templului Său curățit de păcate, așa cum vrea El.

2 – Peste tot, pe unde se poate să căutați să faceți adunările noastre numai în biserici. Noi acolo trebuie să propovăduim, căci acolo este poporul și acolo este Domnul. Domnul acolo ne-a trimis și acolo trebuie să rămânem totdeauna.

3 – Nu peștii vin la pescar, ci pescarii se duc la pești, acolo unde sunt ei.
Nu vânatul se duce la vânători ci vânătorii se duc după vânat, acolo unde este el. Tot așa este și cu propovăduirea Evangheliei: nu cetățile vin la noi, ci noi trebuie să mergem la ele (Matei 28, 19). Nu cei pierduți merg să-L caute pe Dumnezeu, ci Dumnezeu merge mereu să-i caute pe ei (Luca 19, 10). Poporul este în templu, acolo să mergem și noi cu vestirea Evangheliei.

4 – Hristos rămâne mereu în Templu, pentru a-i învăța pe cei neștiutori. Voi dacă plecați de acolo, El nu pleacă. Voi puteți pleca, dacă nu căutați foloasele Lui ci foloasele voastre (1 Cor. 10, 33). Dar Hristos care caută suflete pierdute și mântuirea lor nu poate pleca.

5 – Dacă totuși voi ați plecat din Templu măcar nu-i mai împiedicați și nu-i mai amăgiți pe cei care nu vor să plece din el. Nu-i împiedicați măcar pe cei care au mai rămas acolo ca să-L aducă pe Hristos a face curățenia Templului Său.

6 – Feriți-vă să-i împiedicați pe cei care merg în Templu, îndemnîndu-i să nu mai meargă. Nu umblați să-i dezbinați și să-i slăbiți. Nu-i chemați ca să-i scoateți din Templul Domnului ca să-i atrageți la voi în templele voastre căci veți fi pedepsiți de Dumnezeu.

7 – Dacă voi nu vreți să intrați, măcar lăsați-i pe alții să intre (Matei 23, 13). Dacă voi ați ieșit, măcar nu-i mai amăgiți și pe alții să iasă. Hristos Își tot caută ucenicii cu care să intre în Templu și să-Și facă Lucrarea Lui acolo în Casa Tatălui Său, – iar voi Îi tot furați de la El împiedicându-I Lucrarea. Și credeți voi oare că nu va veni odată vremea să vă luați pedeapsa pe care o meritați pentru această nelegiuire a voastră? Va veni în clipa când nu vă gândiți. Cine trebuie să aibă urechi de auzit, – să le aibă!

8 – Dumnezeu pentru înzestrarea cu înțelepciune alor Săi, are căi care pentru oameni rămân necunoscute sau neânțelese. Iar oamenii pentru că nu cunosc aceste căi ale lui Dumnezeu, tăgăduiesc sau disprețuiesc înțelepciunea care vine numai de la El.

9 – Lipsa unor oameni cu școală și cu pregătire omenească, nu-L pot împiedica pe Dumnezeu în Lucrarea Lui. Priceperea de care au avut nevoie ucenicii Domnului și învățătura necesară, El le-a dăruit-o la ai Săi în chip tainic, – fără ca ei să mai fi avut nevoie să urmeze ani lungi o școală și o pregătire omenească. Ce limpede și ce luminat este acest lucru!

10 – Suflete alese de Hristos pentru o chemare deosebită în slujba Sa, El Însuși le-a dăruit prin școala Duhului Sfânt, toată pregătirea și orizonturile de care au nevoie pentru slujba încredințată lor. Și le-a dăruit-o aceasta într-un fel cu totul necunoscut și neînțeles pentru lume. Bineînțeles că aceasta nu este o regulă prea obișnuită, ci de fiecare dată este o minune. De la Dumnezeu minunile acestea nu sunt totuși prea rare.

11 – Când nu sunt izvoare obișnuite, Dumnezeu scoate apă pentru poporul Lui din stânci. Desigur aceasta este un lucru și o cale neobișnuită. Dar când nu e o altă cale, Dumnezeu o poate folosi și pe aceasta. Și nu rar. Ba încă uneori alege anume calea aceasta tocmai pentru a I se vedea puterea Lui cea mare, chiar prin aceste lucruri nemaipomenite.

12 – Când cei înțelepți și pricepuți nu vreau să primească adevărul și lumina Domnului pentru a o propovădui apoi și a o desfășura și mai departe lumii care are nevoie de ea, – atunci Dumnezeu cheamă la slujba aceasta pe cei neînvățați (Luca 10, 21).

13 – Nu batjocoriți niciodată nici nu nesocotiți ceea ce nu puteți explica și nu puteți înțelege din Lucrarea lui Dumnezeu. Ci dacă vedeți o lucrare deosebită, cu vreun har deosebit, să credeți că Dumnezeu a făcut-o: “Cum are omul acesta învățătură, dacă El n-a învățat niciodată”? – întrebaseră iudeii despre Iisus. – Nu știm cum are! Dar iată că are!

14 – Cum are omul acesta așa pricepere, așa talent, așa daruri alese, așa cunoștință și așa putere? – auzim adeseori întrebând pe mulți oameni, despre câte un credincios simplu, dar minunat. – Nu știu cum le are. Și nici când le-a primit. – Dar iată că le are. Nu și le-a câștigat nici el în chip firesc. Nici nu i le-au putut da alții, ci i le-a dăruit Dumnezeu într-un chip deosebit. Desigur pentru un scop deosebit. Căci Dumnezeu poate face din pietre fii ai lui Avraam (Matei 3, 9). Și din locuri seci șuvoaie de ape (Isaia 41, 18-20). Noi am văzut, plini de uimire și de admirație și minuni de acestea.

15 – Desigur, în mod deosebit învățătura și educația, adică pregătirea și cultura căpătată printr-un mijloc omenesc, este de un mare preț spre o mai largă și o mai adâncă cunoaștere a lumii și a lucrurilor din ea. Spre o mai ușoară și grabnică pătrundere a adevărului cu mintea și a vieții cu priceperea, sau spre mărturisirea acestora cu gura. – Dar ceea ce poate fi obișnuit o lege înaintarea omenească, nu este neapărat necesară și pentru Dumnezeu.

16 – Dumnezeu poate da binefacerile Sale minunate în chip tainic oricui vrea El. Și poate da Înțelepciunea Sa pe căi care nu trec prin vămile omenirii, acelora care sunt aleși ai Lui. Ce frumos i le face Domnul totdeauna acestea, cui este vrednic să i le facă.

17 – Când vreun om este într-adevăr trimis de Dumnezeu, el este neapărat însoțit de dovezile puterii și înțelepciunii sfinte, de faptele și cuvintele pline de lumină și de binecuvântare care sunt cu atât mai cutremurătoare cu cât vasul prin care se fac este mai smerit. Și este mai lipsit de pregătirea omenească. De aceea, și tocmai pentru aceea, întreg meritul pentru toate, se va vedea că este numai al lui Dumnezeu.

18 – Nu uitați niciodată că voi n-aveți voie să opriți pentru voi nici o părticică de câștig sau de slavă pentru toată lucrarea minunată pe care Dumnezeu Tatăl în Hristos, o desfășoară în lume prin voi. Nici în tainele și ascunzișurile inimii voastre, nu vă este îngăduit să lăsați nici un locușor vreunui gând de mândrie, sau de merit personal, pentru izbânzile sau roadele pe care le aveți în Lucrarea lui Dumnezeu. Mărturisiți puternic că tot meritul este numai al Lui.

19 – Totul… dar absolut totul se datorește numai lui Dumnezeu și este numai al Lui (1 Cor. 15, 10; 2 Cor. 3, 5). Când El nu-și revarsă harul Său peste noi, – numai noi știm cât de goi și de uscați suntem.

20 – Iisus Hristos și-a arătat în voi toată îndelunga Lui răbdare și îndurare ca o pildă celor ce ar crede în El în urmă, pentru ca să capete viață veșnică (1 Tim. 1, 12-16). V-a întărit, v-a socotit vrednici de încredere și v-a pus în slujba Lui, lucrând prin voi fapte pline de uimire tocmai ca aceia care le vor vedea să-L preamărească

Traian Dorz, din “ Calea Bunului Urmaş

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *