Munca și lupta

1 – Lucrați și luptați sã-I faceți tot mai mult loc Domnului în Casa Sa. Și sã-L puteți înãlța tot mai mult pe El în ea. Încet, încet Iisus va scoate atunci afarã din Casa Lui tot ce e rãu, iar voi veți putea preamãri pe Domnul din tot sufletul, în mijlocul Templului Sãu curãțit de pãcate, așa cum vrea El.

2 – Peste tot, pe unde se poate sã cãutați sã faceți adunãrile noastre numai în biserici. Noi acolo trebuie sã propovãduim, cãci acolo este poporul și acolo este Domnul. Domnul acolo ne-a trimis și acolo trebuie sã rãmânem totdeauna.

3 – Nu peștii vin la pescar, ci pescarii se duc la pești, acolo unde sunt ei. Nu vânatul se duce la vânãtori ci vânãtorii se duc dupã vânat, acolo unde este el. Tot așa este și cu propovãduirea Evangheliei: nu cetãțile vin la noi, ci noi trebuie sã mergem la ele (Matei 28, 19). Nu cei pierduți merg sã-L caute pe Dumnezeu, ci Dumnezeu merge mereu sã-i caute pe ei (Luca 19, 10). Poporul este în templu, acolo sã mergem și noi cu vestirea Evangheliei.

4 – Hristos rãmâne mereu în Templu, pentru a-i învãța pe cei neștiutori. Voi dacã plecați de acolo, El nu pleacã. Voi puteți pleca, dacã nu cãutați foloasele Lui ci foloasele voastre (1 Cor. 10, 33). Dar Hristos care cautã suflete pierdute și mântuirea lor nu poate pleca.

5 – Dacã totuși voi ați plecat din Templu mãcar nu-i mai împiedicați și nu-i mai amãgiți pe cei care nu vor sã plece din el. Nu-i împiedicați mãcar pe cei care au mai rãmas acolo ca sã-L aducã pe Hristos a face curãțenia Templului Sãu.

6 – Feriți-vã sã-i împiedicați pe cei care merg în Templu, îndemnîndu-i sã nu mai meargã. Nu umblați sã-i dezbinați și sã-i slãbiți. Nu-i chemați ca sã-i scoateți din Templul Domnului ca sã-i atrageți la voi în templele voastre cãci veți fi pedepsiți de Dumnezeu.

7 – Dacã voi nu vreți sã intrați, mãcar lãsați-i pe alții sã intre (Matei 23, 13). Dacã voi ați ieșit, mãcar nu-i mai amãgiți și pe alții sã iasã. Hristos Își tot cautã ucenicii cu care sã intre în Templu și sã-Și facã Lucrarea Lui acolo în Casa Tatãlui Sãu, – iar voi Îi tot furați de la El împiedicându-I Lucrarea. Și credeți voi oare cã nu va veni odatã vremea sã vã luați pedeapsa pe care o meritați pentru aceastã nelegiuire a voastrã? Va veni în clipa când nu vã gândiți. Cine trebuie sã aibã urechi de auzit, – sã le aibã!

8 – Dumnezeu pentru înzestrarea cu înțelepciune alor Sãi, are cãi care pentru oameni rãmân necunoscute sau neânțelese. Iar oamenii pentru cã nu cunosc aceste cãi ale lui Dumnezeu, tãgãduiesc sau disprețuiesc înțelepciunea care vine numai de la El.

9 – Lipsa unor oameni cu școalã și cu pregãtire omeneascã, nu-L pot împiedica pe Dumnezeu în Lucrarea Lui. Priceperea de care au avut nevoie ucenicii Domnului și învãțãtura necesarã, El le-a dãruit-o la ai Sãi în chip tainic, – fãrã ca ei sã mai fi avut nevoie sã urmeze ani lungi o școalã și o pregãtire omeneascã. Ce limpede și ce luminat este acest lucru!

10 – Suflete alese de Hristos pentru o chemare deosebitã în slujba Sa, El Însuși le-a dãruit prin școala Duhului Sfânt, toatã pregãtirea și orizonturile de care au nevoie pentru slujba încredințatã lor. Și le-a dãruit-o aceasta într-un fel cu totul necunoscut și neînțeles pentru lume. Bineînțeles cã aceasta nu este o regulã prea obișnuitã, ci de fiecare datã este o minune. De la Dumnezeu minunile acestea nu sunt totuși prea rare.

11 – Când nu sunt izvoare obișnuite, Dumnezeu scoate apã pentru poporul Lui din stânci. Desigur aceasta este un lucru și o cale neobișnuitã. Dar când nu e o altã cale, Dumnezeu o poate folosi și pe aceasta. Și nu rar. Ba încã uneori alege anume calea aceasta tocmai pentru a I se vedea puterea Lui cea mare, chiar prin aceste lucruri nemaipomenite.

12 – Când cei înțelepți și pricepuți nu vreau sã primeascã adevãrul și lumina Domnului pentru a o propovãdui apoi și a o desfãșura și mai departe lumii care are nevoie de ea, – atunci Dumnezeu cheamã la slujba aceasta pe cei neînvãțați (Luca 10, 21).

13 – Nu batjocoriți niciodatã nici nu nesocotiți ceea ce nu puteți explica și nu puteți înțelege din Lucrarea lui Dumnezeu. Ci dacã vedeți o lucrare deosebitã, cu vreun har deosebit, sã credeți cã Dumnezeu a fãcut-o: “Cum are omul acesta învãțãturã, dacã El n-a învãțat niciodatã”? – întrebaserã iudeii despre Iisus. – Nu știm cum are! Dar iatã cã are!

14 – Cum are omul acesta așa pricepere, așa talent, așa daruri alese, așa cunoștințã și așa putere? – auzim adeseori întrebând pe mulți oameni, despre câte un credincios simplu, dar minunat. – Nu știu cum le are. Și nici când le-a primit. – Dar iatã cã le are. Nu și le-a câștigat nici el în chip firesc. Nici nu i le-au putut da alții, ci i le-a dãruit Dumnezeu într-un chip deosebit. Desigur pentru un scop deosebit. Cãci Dumnezeu poate face din pietre fii ai lui Avraam (Matei 3, 9). Și din locuri seci șuvoaie de ape (Isaia 41, 18-20). Noi am vãzut, plini de uimire și de admirație și minuni de acestea.

15 – Desigur, în mod deosebit învãțãtura și educația, adicã pregãtirea și cultura cãpãtatã printr-un mijloc omenesc, este de un mare preț spre o mai largã și o mai adâncã cunoaștere a lumii și a lucrurilor din ea. Spre o mai ușoarã și grabnicã pãtrundere a adevãrului cu mintea și a vieții cu priceperea, sau spre mãrturisirea acestora cu gura. – Dar ceea ce poate fi obișnuit o lege înaintarea omeneascã, nu este neapãrat necesarã și pentru Dumnezeu.

16 – Dumnezeu poate da binefacerile Sale minunate în chip tainic oricui vrea El. Și poate da Înțelepciunea Sa pe cãi care nu trec prin vãmile omenirii, acelora care sunt aleși ai Lui. Ce frumos i le face Domnul totdeauna acestea, cui este vrednic sã i le facã.

17 – Când vreun om este într-adevãr trimis de Dumnezeu, el este neapãrat însoțit de dovezile puterii și înțelepciunii sfinte, de faptele și cuvintele pline de luminã și de binecuvântare care sunt cu atât mai cutremurãtoare cu cât vasul prin care se fac este mai smerit. Și este mai lipsit de pregãtirea omeneascã. De aceea, și tocmai pentru aceea, întreg meritul pentru toate, se va vedea cã este numai al lui Dumnezeu.

18 – Nu uitați niciodatã cã voi n-aveți voie sã opriți pentru voi nici o pãrticicã de câștig sau de slavã pentru toatã lucrarea minunatã pe care Dumnezeu Tatãl în Hristos, o desfãșoarã în lume prin voi. Nici în tainele și ascunzișurile inimii voastre, nu vã este îngãduit sã lãsați nici un locușor vreunui gând de mândrie, sau de merit personal, pentru izbânzile sau roadele pe care le aveți în Lucrarea lui Dumnezeu. Mãrturisiți puternic cã tot meritul este numai al Lui.

19 – Totul… dar absolut totul se datorește numai lui Dumnezeu și este numai al Lui (1 Cor. 15, 10; 2 Cor. 3, 5). Când El nu-și revarsã harul Sãu peste noi, – numai noi știm cât de goi și de uscați suntem.

20 – Iisus Hristos și-a arãtat în voi toatã îndelunga Lui rãbdare și îndurare ca o pildã celor ce ar crede în El în urmã, pentru ca sã capete viațã veșnicã (1 Tim. 1, 12-16). V-a întãrit, v-a socotit vrednici de încredere și v-a pus în slujba Lui, lucrând prin voi fapte pline de uimire tocmai ca aceia care le vor vedea sã-L preamãreascã

Traian Dorz, din “ Calea Bunului Urmaş

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *