N-aştepta rugare multă
când vezi lipsa de-ajutor,
până nici nu ţi se cere,
să ajuţi, – eşti tu dator!

Până nici nu-ntinde mâna,
dă-i tu-ntâi celui flămând,
mulţi mai bine mor de foame
decât a trăi cerând.

Până nu s-a stins lumina,
toarnă-i untdelemnul viu,
du-i de-aproapelui pe Domnul
până nu e prea târziu.

Dă-I lui Dumnezeu căinţa
ce ţi-o cere ne-ncetat,
până nu se-nchide graiul,
până ochii n-au secat.

Cât tot vrei să ţi se ceară
ce eşti mai dator să dai?
Vine ziua fără lacrimi,
vine ceasul fără grai.

Vine clipa fără vreme,
vine drumul fără soţi,
vine, – cum ai da atuncea,
cum ai da, – şi n-ai să poţi!

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014