Home Nădejdea împlinirii iubirii

Nădejdea împlinirii iubirii

Nădejdea împlinirii iubirii

Mi-a mai venit în minte o imagine: mireasa ce aşteaptă mirele…

Noi suntem Biserica Lui Hristos, Mireasa Lui. El e Mirele Ceresc!
Ce face o mireasă? Tremură de iubire aşteptând mirele…se pregăteşte în toate detaliile ei pentru a-l întâmpina…Nădejdea împlinirii iubirii ei o ţine trează şi brodează mereu şi mereu la rochia ei de mireasă…Tresare la orice zgomot…Aleargă la fereastră şi priveşte în zare cu ochii plini de lacrimile dorului…Ce frumoasă e nădejdea ei! NĂDEJDEA MIRESEI CE AŞTEAPTĂ MIRELE!

Departe ești încă, curată fecioară;
Și ape și codri și munți te-nconjoară
Și munca-ndelungă te ține… te ține…
Și Dulcele Mire nu vine… nu vine…

Departe ești încă… și noaptea-i târzie…
Și candela-ți arde în casa pustie…
Și grea-i așteptarea… și lacrima-ți vine,
Dar dulcele Mire gândește la tine…

Azi orice iubire din urma-ți dispare…
Doar una-i aprinsă… și scumpa… și mare…
Și zidul te-apasă… și lanțul te tine,
Iar dulcele Mire nu vine… nu vine…

Mai greu trec, ca anii, azi clipele tale…
Privesc, sus în zare… departe… pe cale…
Tresari, când se-aude un pas care vine,
Dar dulcele Mire, gândește la tine…

Aștept! – mai încă puțin-ășteptare…
Putină veghere… puțină răbdare…
Dar până când oare acestea vor ține
Iar dulcele Mire nu vine… nu vine?!…

Mai coase, mai țese, mai cântă, mai plânge,
Mai încă puține podoabe mai strânge;
Puține suspine și… tot mai puține,
Căci dulcele Mire grăbește spre tine.
( Traian Dorz )

,,Plânsului după Dumnezeu îi premerge smerenia și îi urmează o bucurie și o veselie negrăită. Iar din smerenie după Dumnezeu răsare nădejdea mântuirii. Căci cu cât se socotește cineva pe sine din suflet mai păcătos decât toți oamenii, cu atât crește, împreună cu smerenia și nădejdea care înflorește ân inima lui, încredințindu-l că prin ea se va mântui. Cu cât coboară cineva mai mult în adâncul smereniei și se recunoaște ca nevrednic de mântuire, cu atâta se întristează mai mult și varsă șiroaie de lacrimi. Iar pe măsura acestora, țâșneste în inima lui bucuria, iar împreună cu ea izvorăște și crește nădejdea, care face încredințarea despre mântuire mai puternică”  ( Sfântul Simeon Noul Teolog )

Ce dulce mi-e nădejdea!

Ce dulce mi-e nădejdea
vieţii care vine!
E numai bucurie
în tot ce-aştept la Tine.

Ajută-mi, dulce Domnul meu,
Să cred, să lupt, s-alerg mereu
Şi, oricât aş plăti de greu,
Să pot s-ajung la Dumnezeu!

Va fi o dimineaţă
Şi-apoi o alta iară,
Întotdeauna nouă,
Că-n veci nu va fi seară.

Va fi o-mbrăţişare
Întotdeauna dulce,
Căci teama şi-ndoiala
Pe veci de veci s-or duce.

Va fi o întâlnire
Şi-apoi o alta-ntruna,
Căci orice despărţire
s-a dus pe totdeauna.

Ajută-mă răbdare,
s-ajung pe veşnicie
acolo unde numai
iubire o să fie!
( Traian Dorz )

“Nu se poate să fi făcut Dumnezeu Raiul ca să-l țină gol”

,,…trebuie să ne facem datoria noastră de creștini și avem șanse la mântuire. Eu sunt sigur că merg în Rai. Cineva poate să spună că sunt mândru. Dar nu pentru faptele mele cred ca merg în Rai, ci pentru bunatatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi făcut Dumnezeu Raiul ca să-l țină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă în Rai și să ne silim să-l câștigăm, și-l vom câștiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei și al îndurărilor. La slujbe auzim mereu că Dumnezeu bun și iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun și iubitor, și de ce să mă îndoiesc că mă va milui și mântui și pe mine?” ( Pr. Teofl Pârâian )

Miriam

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *