Nădejdea-ntotdeauna e ancora din cer
ce-mi ţine,-n valuri, viaţa, să nu m-afund, să pier.
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
ţine-mă mereu,
prin furtuna grea, prin furtuna grea,
în nădejdea mea.
Nădejdea niciodată să nu mi-o pierd luptând,
când mi-am pierdut nădejdea, mă pierd şi eu curând.
Nădejdea neclintită să-mi fie în Hristos,
când El mă sprijineşte, din orice val sunt scos.
Nădejdea să-mi lumine şi-n noaptea cea mai grea,
nimic nu mă doboară cât timp mă ţine ea.
Nădejdea mea cea tare eşti numai Tu, Iisus,
când Tu mă treci prin valuri, ajung cu bine Sus.
TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
