Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home NAŞTEREA DIN NOU – LEPĂDAREA DE PĂCAT

NAŞTEREA DIN NOU – LEPĂDAREA DE PĂCAT

NAŞTEREA DIN NOU – LEPĂDAREA DE PĂCAT

Vorbirea fratelui Ioan Voina,
de la o adunare – 1976 (?)

Cine vrea să fie un copil al lui Dumnezeu? Cum a venit fiul risipitor şi a zis: „Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta, nu sunt vrednic să mă numesc copilul Tău. Socoteşte-mă ca pe unul din argaţii Tăi”. Doar lucrul acesta trebuie să-l faci. Ţi-e frică să trăieşti cu Dumnezeu?

(…) S-a vorbit atât de mult şi… poate că ar fi de-ajuns.

Aş vrea să mă folosesc şi eu de versetul citit de fratele Gligor şi anume de la Evrei 3, 1: „Fraţi sfinţi care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Marele Preot şi Apostol al mărturisirii voastre, adică la Iisus”.

Într-adevăr, privire noastre trebuie să fie îndreptate la El.

Ne bucurăm din toată inima că suntem atâţia aici; şi ştim, şi credem, suntem convinşi că El este în mijlocul nostru. Chiar dacă ar fi în mijlocul nostru numai datorită celor sinceri care au venit aici… totuşi El este şi pentru ceilalţi, pentru ca să-i îndemne, să-i cheme şi să le aducă mântuirea în dar.

Eu ce să spun… mă simt atât de fericit! Niciodată în viaţă nu m-am simţit, nicăieri, fericit ca la picioarele Lui, lângă El.

Să citim un verset din Efeseni capitolul 3, versetul 19. În chip deosebit e acest verset: „Şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. Vreau să mă mărginesc la acest verset, [amintind] ce a spus şi fratele Gligor: „Căci mulţi s-au abătut cu privirile de la Acela care Şi-a dat viaţa pentru noi, Acela care a plătit preţul pentru noi pe Calvar”.

Mi-aduc aminte (au vorbit şi fraţii mai înainte) de unele lucruri cu privire la Lucrare. Sunt aproape 50 de ani, aproape o jumătate de veac, de când a făcut Dumnezeu Lucrarea aceasta în ţara noastră; şi ştim că a trecut prin atâtea greutăţi această Lucrare. Ne bucurăm din toată inima că învăţătura ei a fost atât de curată, încât iată, Dumnezeu, după o jumătate de veac, ne-a ajutat să ne vedem la picioarele Lui, să ne bucurăm de prezenţa Lui, să ne bucurăm de numele Lui, în faţa Căruia se va pleca orice genunchi al celor din cer, de pe pământ şi de sub pământ. Ştim că Lucrarea aceasta nu a vorbit despre altceva, nu a vrut să cunoască altceva, decât – aşa cum spune Apostolul Pavel: „pe Iisus şi pe El răstignit”. Şi mă bucur astăzi când vedem într-adevăr că s-a ridicat acest [adevăr] din nou în faţa sufletelor care ne aflăm aici, acest Nume Sfânt şi Veşnic prin care, sigur, doar prin acest Nume putem fi mântuiţi. Poate sunt mulţi dintre noi care îşi dau seama că nici o fericire nu au avut în lumea aceasta, decât numai la Sânul Lui şi la picioarele Lui.

„Fraţi sfinţi care aveţi parte de chemarea cerească”… Care am avut parte de chemarea cerească, nu de chemările cereşti, ci de chemarea cerească. O singură chemare am avut din partea lui Dumnezeu, cum ne spune Apostolul Pavel şi în Efeseni 4, 1: „Vă îndemn eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o”. „De chemarea pe care aţi primit-o”.

Ne bucurăm din toată inima că ne aflăm aici şi ştim că El este în mijlocul nostru. Cum a spus şi fratele Stănilă, ar fi mult de vorbit în direcţia aceasta, cu privire la mântuirea noastră şi cu privire la starea noastră, când ne aflăm în ajunul venirii Domnului Iisus şi când sunt atâtea suflete – şi ştim că sunt şi aici atâtea suflete – care poate că şi-au întors privirile de la Domnul Iisus şi au privit în altă parte; şi din pricina aceasta au rămas izolaţi de mântuire. Pentru că în nimeni altul nu este mântuire, că „nu s-a dat sub cer un alt nume prin care să putem fi mântuiţi”. Mă simt atât de fericit, iubiţii mei, pentru că s-au [rostit adevăruri] atât de minunate cu privire la acest Nume… pentru că, sigur, atâţia şi-au întors privirile de la El, s-au dus în alte părţi şi au rămas izolaţi de Acela care Şi-a dat viaţa pentru noi, de Acela care a plătit preţul pentru noi.

Deşi timpul este foarte înaintat, [totuşi], aşa cum fratele Stănilă a stăruit, vorbind cu cuvinte aşa de minunate despre decretul acela pe care Dumnezeu l-a dat [pentru noi] fără să merităm, am dori [să întrebăm] dacă sunt aici suflete care vor sa facă legământ cu Dumnezeu, care vor să-şi încredinţeze soarta în mâna lui Dumnezeu. Trăim vremuri biblice şi apocaliptice, aşa cum s-a vorbit de la Daniel de către fratele. Iubiţilor, dacă este cineva îndemnat şi vrea să facă pasul acesta, Domnul Iisus este de faţă.

Iată un suflet… Cine mai este care să facă pasul acesta? Am avut ocazia, la Baia de Criş, [să aud] mărturisirea a 23 de suflete, cum n-am mai auzit în adunare astfel de mărturisiri ca atunci.

Cine vrea să mai facă pasul acesta? „Iată, Eu stau la uşă şi bat”, spune Domnul Iisus. Dacă ascultă cineva şi deschide, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”. Mai este vreun păcătos sau vreo păcătoasă? Numai pentru cei păcătoşi a venit Domnul Iisus. Este cineva care vrea să facă pasul acesta? Îndrăzniţi, fraţilor, nu vă ruşinaţi. Poate, cum a spus fratele Stănilă, vă pune vrăjmaşul ruşinea în faţă. În capitolul 55 de la Isaia, spune: „Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape”. Cine însetează după El, cine vrea, să vină şi să bea din Apa Vieţii, fără bani şi fără plată. „Şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” Ne aducem aminte de atâta dragoste din partea lui Dumnezeu… de atâta dragoste s-a vorbit şi aici, iubiţii mei; Însuşi El este dragostea.

Cine s-a gândit că o să putem să fim în aşa mare număr aici şi totuşi să fie suflete cărora să le fie frică să-şi încredinţeze soarta în Mâna lui Dumnezeu? Când Domnul Iisus a vorbit cu samariteaca, ea n-a mai stat pe gânduri. Chiar şi găleata şi-a lăsat-o acolo. Atât de fericită a fost că a primit Apa cea Vie, că a mers în cetate să-i anunţe şi pe alţii. Să-ţi încredinţezi viaţa în mâinile lui Dumnezeu, cum spunea fratele Stănilă odată: „Ţi-e frică să trăieşti cu Dumnezeu? Dar cu cel rău nu ţi-e frică?”. Nu ne este frică să trăim mai departe în păcat, fraţilor şi surorilor? Aceasta este o clipă care poate să vă fie unică în viaţă. Ia gândiţi-vă puţin la tânărul bogat. A mai avut el ocazia ca să-L întâlnească pe Domnul Iisus şi El să-i mai vorbească, pentru a se putea întoarce? Niciodată! Zaheu a avut o singură ocazie în viaţă? A avut! A prins-o? A prins-o! Ierusalimul a avut ocazii de atâtea ori, căci i s-a spus: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De multe ori am vrut să strâng în jurul Meu pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, dar n-aţi vrut. Iată, acum vi se lasă casa pustie”. Dar a mai avut el prilejul acesta vreodată? N-a mai avut niciodată. Deci iată, aveţi un prilej pe care poate nu-l veţi mai apuca niciodată. Nu ne gândim în ce stare se află omenirea astăzi? Că Domnul e aproape la uşi; e gata să vină. „Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape. Chiar şi cei ce nu au bani, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte fără bani şi fără plată.” „Căutaţi-L pe Domnul câtă vreme se poate găsi, chemaţi-L câtă vreme este aproape.” Nu se poate oricând găsi! Nu oricând Domnul este aproape. Iubiţii mei, acum e mai aproape ca oricând, de fiecare dintre noi, de fiecare dintre frăţiile voastre.

Dragii mei, gândiţi-vă că starea din seara aceasta e filmată în faţa lui Dumnezeu şi ne vom vedea odată filmaţi în faţa lui Dumnezeu am auzit Cuvântul lui Dumnezeu, am fost aici şi – cum spune Domnul: „Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea, dar cuvintele pe care vi le-am spus, acestea vă vor judeca în ziua de apoi”. Să nu cumva să ne judece aceste cuvinte pe care le-am auzit, iubiţii mei.

„Nu-L lăsa să plece trist, / poate niciodată, / Mâna Lui la uşa ta / n-are să mai bată”, spune cântarea. Care poate să spună, dintre cei de faţă, că pentru el Domnul Iisus nu Şi-a vărsat sângele pe calvar? Cine ar putea să spună lucrul acesta? Mântuirea s-a făcut de atunci pentru toată suflarea. Deci trebuie numai să o recunoaştem. Cine e acela care nu vrea să recunoască că Domnul Iisus Şi-a vărsat sângele pentru el? Este cineva care poate să spună lucrul acesta? Nu Şi‑a vărsat sângele pentru fiecare dintre noi? În capitolul 10 din Faptele Apostolilor, la versetele 42 şi 43, spune: „Iisus ne-a poruncit să propovăduim norodului că El este rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine se încrede în El capătă, în Numele Lui, iertarea păcatelor”. Oricine se încrede în El! Nu vrei să ţi se ierte păcatele, fratele şi sora mea? „Oricine se încrede în El capătă, în Numele Lui, iertarea păcatelor.”

În capitolul 3 de la Ioan, versetul 16 spune: „Atât  de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. Viaţă veşnică! Fratele meu, vrei să te lipseşti de viaţa veşnică? Fă o comparaţie între viaţa veşnică şi viaţa asta amărâtă de pe pământ. Merită să pierzi viaţa veşnică pentru viaţa asta atât de scurtă şi atât de nenorocită? Cum spune la Iov în capitolul 14 că: „Viaţa omului pe pământ este foarte scurtă şi-i plină de necazuri”. Iată, să facem comparaţie, [între aceasta] şi viaţa veşnică. Ştiţi dumneavoastră ce înseamnă viaţă veşnică, fără de sfârşit, fără de dureri, plină de mângâieri şi de fericiri veşnice? Cine vrea să primească viaţa veşnică?

Voi mai citi un verset din Faptele Apostolilor 13, 48: „Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut”. Cine vrea să fie rânduit să capete viaţa veşnică în seara aceasta? „Toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.” Cine vrea să creadă în Numele Domnului Iisus, ca să fie mântuit şi să capete viaţa veşnică? Cine vrea să fie un copil a lui Dumnezeu, cum spune în Ioan 1, 11-12: „El a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. Copii ai lui Dumnezeu! Cine vrea să fie un copil al lui Dumnezeu? Cum a venit fiul risipitor şi a zis: „Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta, nu sunt vrednic să mă numesc copilul Tău. Socoteşte-mă ca pe unul din argaţii Tăi”. Doar lucrul acesta trebuie să-l faci. Ţi-e frică să trăieşti cu Dumnezeu?

Ne bucurăm din toată inima pentru ceea ce Dumnezeu a rânduit. Dar aici suntem atâţia şi cred că sunt şi suflete care încă nu L-au primit pe Domnul Iisus; şi sunt [stări ale unor] suflete – cum a spus fratele Stănilă – despre care este mult de vorbit… Sunt unii dintre fraţi şi dintre surori care într-adevăr nu sunt născuţi din nou, cum spune apostolul într-un loc: „Spre ruşinea voastră vă spun că sunt unii între voi care nu-L cunosc pe Dumnezeu”, pentru că le place să păcătuiască mai departe, le place să trăiască mai departe în fărădelegi şi păcate. Noi nu vrem să ne atingem atâta de [anumite] păcate; că trebuie să faci cutare sau să nu faci cutare sau cutare. Noi să ne gândim că trebuie să fim născuţi din nou! Pentru că cel care este născut din nou are roadele Duhului. El primeşte Duhul lui Dumnezeu şi are roadele Duhului. Iar cel care încă se ocupă cu roadele firii pământeşti sigur că nu este născut din nou, nu-i născut din Dumnezeu. Degeaba îi spui tu aceluia să nu facă cutare sau cutare, dacă el nu-i născut din Dumnezeu. Pentru că noi ştim că despărţiţi de El nu putem face nimic, cum spune la Ioan capitolul 15: „Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu va aduce multă roadă”. Deci numai cel care rămâne în El şi El în el va putea să aducă roadă, cum zice Domnul: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele… Şi orice mlădiţa care rămâne în Mine şi aduce roadă va fi curăţită, ca să aducă şi mai multă roadă. Şi orice mlădiţă care nu aduce roadă va fi tăiată şi aruncată în foc… Căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”. Noi nu putem face nimic fără El.

Deci, iubiţii mei, să nu ne înşelăm. Sunt atâţia dintre fraţi care nu sunt născuţi din nou. Deşi a făcut legământ cu Dumnezeu, totuşi nu-i născut din nou. Pentru că l-a făcut aşa, numai de la gură, deşi Cuvântul ne spune în Romani 9, 10: „Prin credinţa din inimă se ajunge la neprihănire, iar prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”. Poate că unii au făcut acest lucru numai de la gură sau numai de ochii lumii. Noi n-am vrea să trecem aşa de uşor peste lucrurile acestea, pentru că vremea este foarte scurtă, iubiţii mei. Nu mai putem să ne ocupăm cu lucrurile începătoare, ci trebuie să mergem spre cele desăvârşite. Fratele de la Ighiel ni L-a arătat pe Hristos; cu privirile ţintă la Căpetenia desăvârşirii noastre. Căci în El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii. Trebuie să-L avem pe El; şi când Îl avem pe El, avem roada Duhului, aşa cum ne spune un verset din Romani capitolul 8: „Cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui”. Nu este al Lui, dragii mei. Iar cine are Duhul lui Hristos are roadele Duhului, de la Galateni, nu faptele firii pământeşti.

Domnul să ne ajute să nu fi fost strângerea noastră laolaltă zadarnică. [Să facem] aşa cum ne spune Apostolul: „Cercetaţi-vă pe voi, fraţilor, dacă sunteţi în credinţă”. Sau: „Spre ruşinea voastră vă spun că sunt unii dintre voi care nu‑L cunosc pe Dumnezeu”. Iubiţii mei, să nu ne înşelăm şi să ne trezim ca cele cinci fecioare nebune în faţa unei uşi închise. Acesta este adevărul. Judecaţi-vă, cercetaţi-vă, să ne cercetăm fiecare în parte, să ne dăm seama care este purtarea noastră. Cum ne purtăm noi acasă? Că aici este uşor să fii credincios! Şi la biserică e uşor să fii credincios, dacă nu ai nici o ispită. Dar ia să te duci acasă!…

Am putea să spunem în fiecare adunare: „Fraţilor, să nu mai faceţi cutare… să nu mai faceţi curate…”.

Fraţilor, să va naşteţi din nou! Să ne naştem din nou! „Că nimic întinat şi spurcat nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu.” Fratele meu, pentru frăţia ta nu s-a putut naşte nimeni pe pământ. Tu a trebuit să te naşti. Pentru tine nu poate muri nimeni; tu trebuie să mori. Pentru cer nu se poate naşte nimeni în locul tău; tu trebuie să te naşti pentru cer. La judecată nimeni nu va merge în locul tău; tu trebuie să te prezinţi la judecată, în faţa lui Dumnezeu, pentru ceea ce ai făcut. Deci tu însuţi trebuie să faci lucrul acesta pentru tine personal. Nu te uita în stânga şi în dreapta. Cuvântul lui Dumnezeu se îndreaptă către tine, către fiecare în parte care nu eşti născut din nou; sau care ai făcut legământ, dar nu te‑ai şi născut din nou. Cel care se naşte din nou este un om nou. El duce o via­ţă nouă, cum zice Apostolul: „Iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Cele vechi s-au dus”. Iubiţii mei, dacă cele vechi nu s-au dus, atunci gândeşte-te că nu eşti născut din nou, nu eşti născut din Dumnezeu.

Domnul să ne ajute să nu fie alergările noastre degeaba, cum zice Apostolul Petru în a Doua sa Epistolă, în capitolul 3: „Aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu; şi în amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă”. S-ar putea să mai rămânem la lucrurile începătoare şi să nu ajungem spre cele desăvârşite? Să nu ajungem la El? Ca să-L avem pe El? Fratele meu şi sora mea, judecă-te dacă într-adevăr eşti în credinţă. Am găsit în unele locuri că adunarea întreagă a trebuit să facă legământ din nou şi să se hotărască cu trup şi suflet, să se nască din nou. Şi-au dat seama că nu sunt într-o stare după voia şi slava lui Dumnezeu. Ce mai vrei să mai spui, când găseşti în adunare… când găseşti surori ale noastre care fac avorturi şi trăiesc departe de Dumnezeu? Sunt cu mâinile pline de sânge până la coate, că şi-au omorât copiii! Putem noi să stăm nepăsători faţă de un păcat care este strigător la cer şi să nu le întoarcem pe sufletele acestea – dacă se mai pot întoarce – la Dumnezeu? Dacă se mai pot întoarce… cum spune în Evrei 6: „Cei ce au fost luminaţi odată şi au gustat din Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi din puterile veacului viitor şi totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie readuşi… căci ei Îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu şi Îl dau să fie batjocorit”. Putem noi să stăm nepăsători faţă de atâtea suflete care trăiesc în starea aceasta? Oare n-ar trebui să-i smulgem din foc, cum spune Iuda: „…căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc (…) urând până şi cămaşa mânjită de carne”?

Deci iată starea în care se află adunarea. Împărţită în două. După cum ne spunea un frate despre sămânţa semănătorului: sămânţa este una, dar stările sunt patru. Şi abia un sfert din sămânţă a făcut rod. Dar nu-i un sfert… e mai puţin cu mult de un sfert… Domnul spune despre Biserica din Sardes: „Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla cu Mine îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici”. Erau numai câteva nume, dar gândiţi-vă că toată Biserica a primit haine. Au crezut, au primit haine, dar şi-au mânjit hainele. Fiecare a făcut legământ, dar l-au călcat, şi-au mânjit haina. Atunci când ai crezut, fratele meu şi sora mea, ai primit haină albă de la Domnul, dar poate ai mânjit-o. „Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele.” Înseamnă că toţi au avut haine curate, dar unii şi le-au mânjit. Erau numai câteva nume care nu şi le-au mânjit.

Fratele meu şi sora mea, cercetează-te. Nu vrem absolut [deloc] să trecem aşa uşor peste aceste lucruri, pentru că nu mai este vreme… De-acum vremea s‑a scurtat. Nu mai putem sta nepăsători faţă de mântuirea fraţilor noştri cu care trăim laolaltă. Judecaţi-vă. Cercetaţi-vă. Sunt atâtea cazuri peste care am dat eu, de am rămas uimit… am rămas uimit, iubiţii mei! Şi totuşi crezi că tu, dacă mergi la adunare, în felul acesta vei intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Nu! Cele zece fecioarele au fost toate credincioase şi toate au avut candele, dar numai cinci au fost înţelepte; cinci au fost nebune! Până când stăm noi nepăsători faţă de o mântuire atât de curată şi de minunată, iubiţii mei? Şi faţă de o iertare totală de orice păcat şi de orice fărădelege? Ce ziceţi frăţia voastră? Judecaţi-vă, că Domnul vă cunoaşte! Pe Iuda nu l-au cunoscut apostolii, că dacă l-ar fi cunoscut n-ar fi zis [fiecare]: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”, când Domnul le-a zis: „Unul dintre voi Mă va vinde”. Ar fi zis: „Ştim noi care e, că este Iuda”. Tot aşa nici noi nu ne ştim. Dar Domnul Îl cunoştea pe Iuda? Îl cunoştea! Şi pe frăţiile voastre vă cunoaşte, pe fiecare în parte ne cunoaşte. După 10, 20 sau 30 de ani de credinţă şi de auzit atâtea lucruri minunate ale lui Dumnezeu, se poate ca nici acum să nu putem deosebi binele de rău sau lumina de întuneric, iubiţii mei?… S-ar putea? Sau calea vieţii de calea morţii? N-ar fi ruşine? N-ar fi păcat, că ai bătut căile Lucrării lui Dumnezeu de zeci de ani de zile şi nici acum să nu ajungi la maturitate? Să judeci nu pentru altcineva; pentru frăţia ta, fiecare în parte să judece pentru el: „Sunt eu mântuit sau nu sunt mânuit? Este bună starea în care mă aflu? N-am citit niciodată care sunt faptele firii pământeşti?…

Ne plecăm pe genunchi şi-I mulţumim Domnului.

Slăvit să fie Domnul!

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 6

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat