Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Neamul romanesc – neam al comuniunii in credinta de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae (I)

Neamul romanesc – neam al comuniunii in credinta de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae (I)

Neamul romanesc – neam al comuniunii in credinta de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae (I)

Astazi am citit in Epistola I a Sfantului Ioan, unde Evanghelistul face identitatea intre iubire si lumina. Daca vrem sa-l intelegem pe celalalt, trebuie sa-l iubim; si daca-l iubim, ni se lumineaza adancurile lui. Nu exista lumina in afara iubirii ! Nu ajunge sa privim numai lucrurile lumii, ca sa ne luminam. Am spus ca de-as avea lumea toata, daca nu este o persoana care ma iubeste, nu am nici o multumire. Multumirea e lumina – lumina iubirii. Iubirea e lumina si amandoua sunt viata. Daca vrem sa avem viata, si nu o viata trecatoare, ci viata vesnica si o lumina nesfarsita, mereu mai bogata, apoi trebuie sa iubim. Dar nu putem iubi pe om daca nu iubim pe Dumnezeu. Daca omul nu e vesnic, nu e acelasi lucru. Numai pentru ca omul este vesnic, il iubesc. O mama cand iubeste pe fiul ei, nu se poate sa nu se gandeasca la lumina si sa nu se gandeasca la vesnicia lui. Spune si un ganditor francez de astazi, Gabriel Marcel, ca francezii mai au si cate un ganditor crestin si cate un poet crestin. Nu cum se socoteste la noi, ca nu poti lua de la ei decat lipsa de credinta. Gabriel Marcel spune: “Cand spui unui om te iubesc nu se poate sa nu gandesti ca el va fi vesnic”. De ce l-as iubi pe om daca n-ar fi vesnic? De ce m-as simti atat de dator fata de el sa-l iubesc, daca n-ar fi vesnic? Fiecare om e facut pentru vesnicie. Eu aspir la desavarsire. Inca nu am ajuns la desavarsire, dar aspiratia aceasta nu se termina. Daca sunt in legatura de iubire cu cineva, (daca se poate cu toti), aceasta nu se poate sa nu fie de la Dumnezeu. In zadar zice cineva ca iubeste pe Dumnezeu, daca pe om nu-l iubeste si in zadar zice cineva ca iubeste pe om, daca pe Dumnezeu nu-L iubeste, daca nu vede in aceasta taina mare si nesfarsita a omului, prezenta lui Dumnezeu ! Sa iubim pe oameni si sa iubim pe Dumnezeu. Asta sa ne fie deviza noastra, de crestini adevarati si asta ne-ar vindeca si pe noi de boala dezbinarilor in care ne aflam acum. Poporul nostru a fost un popor unit, unit prin credinta si iubire, pentru ca politiceste am fost impartiti in trei parti, dar limba era aceeasi, cartile sfinte erau aceleasi. Unitatea noastra era perfecta, pentru ca aveam credinta in Dumnezeu si pentru ca ne iubeam ca neam. Sa ne iubim unii pe altii ca neam, dar sa ne iubim prin identitatea credintei. Pentru ca numai prin ea ne putem iubi, ca sa refacem si unitatea noastra care este astazi atat de suferinda. Dumnezeu sa ne ajute la toata lumea! Poporul nostru are o limba care-i folosita si in Liturghie. La popoarele catolice, limba vorbita de popor este alta decat limba liturgica. La popoarele slave, limba liturgica e alta decat limba vorbita de aceste popoare. La greci, limba liturgica e alta decat limba vorbita azi de popor, e o limba greaca veche. La noi, limba liturgica e cea vorbita de popor. De aceea, limba vorbita de popor capata un cuprins de taina si de sfintenie. Noi avem cuvinte minunate. Poate toate cuvintele noastre au un cuprins de taina pe care nu-l au cuvintele altor popoare.

Cine poate traduce cuvantul cuviinta in alta limba? Dar la cata indatorire nu ne obliga acest cuvant ? Sa avem cuviinta unii fata de altii. La noi nu se folosesc pentru exprimari alti termeni decat cuvant, adica legatura intre unul si altul, de la conventus. Noi am facut din conventus, cuvant, cuvantul ne leaga… Cuvantul nostru sa ne lege cu adevarat – de Hristos si unii de altii – si in viitor! Noi suntem un popor al comuniunii in credinta. Sa ramanem un popor al comuniunii prin credinta, dandu-ne seama ca nu trebuie sa parasim acesti termeni ai nostri minunati. Sunt la noi foarte multi termeni francezi. O fi ea limba franceza o limba eleganta si o limba precisa, dar n-are farmecul tainic pe care il are limba noastra. N-are seva de taina pe care o are limba noastra, n-are spiritualitatea noastra. Noi suntem poporul cu cea mai mare si cea mai unita spiritualitate, dar am cautat s-o inabusim. Aceasta spiritualitate se vede si in arta poporului. Ati vazut Muzeul Taranului? Daca n-ar fi fost taranul, n-am fi avut aceasta.

Eu cred ca taranul este cel mai nobil om din poporul nostru, taranimea este cea mai nobila. Prea ne-am lasat asa dispretuiti, socotind ca alte clase sunt superioare. Taranimea a desavarsit arta noastra. A pastrat datinile noastre minunate, a pastrat unitatea noastra. Intr-un sat toti merg la biserica. Unul care nu e imbracat frumos Duminica si se duce cine stie unde, e socotit un zapacit. Unde mai e la oras aceasta? Sa luam pilda de la solidaritatea taraneasca. Sa ramanem credinciosi predaniei noastre. Sa nu socotim ca natura e numai pentru forte declansate unel contra altora, care pot fi folosite intr-o tehnica dezvoltata. Sa mai socotim ca natura e si sfanta. Pentru noi apa se sfinteste, cu apa sfintim toate. Sa nu mergem prea departe cu aceasta tehnica care in curand poate sa ne duca si la distrugere prin poluarea ei si prin punerea nadejdii numai in ea, parasind toate criteriile morale de viata, mergand la droguri, la homosexualitate, caci adesea ceea ce e nou e o decadere din sfintenie, din taina, din spiritualitate. Sa ramanem fideli poporului nostru, traditiei noastre. E ceea ce am voit sa dau prin cuvantul meu. Noi romanii, suntem un popor iubitor de Dumnezeu si foarte cuceritor, plin de armonie si plin de largime, pentru ca suntem pe de o parte un popor latin, iar pe de alta parte, un popor ortodox. Avem in noi si luciditatea latina, claritatea latina, comunicativitatea latina, dar avem si simtul tainei. Si atunci nu suntem superficiali in comunicativitate, nu-l luam pe celalalt foarte putin in serios, ci-l luam in serios in comunicarea cu el, pentru ca vedem in el faptura lui Dumnezeu plin de taina. Aceasta ne deosebeste de latini, dar ne deosebeste si de slavi, care sunt mai putini lucizi, sunt mai ascunsi in neclaritate. Pe cand la noi e foarte curioasa aceasta paradoxala unitate intre claritate si taina, intre lumina si taina. E taina in lumina, nu e taina in intuneric. Chiar mistica occidentala, cum este Eckart si Bohme -unul catolic, celalalt protestant-, vad taina sau mistica intru intuneric, dincolo de persoana. La noi persoana e marea taina. La noi, mistica este o mistica a luminii. Poporul nostru e singurul popor care spune creatiunii lume-lumina. Nici un popor nu-i spune lumina. Vedem in ea lumina lui Dumnezeu.

va urma

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!