Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Neamul romanesc – neam al comuniunii in credinta de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae (III)

Neamul romanesc – neam al comuniunii in credinta de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae (III)

Neamul romanesc – neam al comuniunii in credinta de Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae (III)

Ce insemneaza datinile pentru poporul roman, ce sfintenie au datinile, datinile de la Botez, datinile de la Cununie, datinile de la orice moment important al vietii, cum participa tot satul, cum participa toti la ele. Adica aici persoana n-o mai poti separa, sa spui: “de aici sunt eu, de aici tu”, si nici psihologie nu mai poti face in felul acesta, adica iau pe omul cutare si-l studiez si vad ce este el. In fiecare om e amprenta celorlalti. Deci, grija de ceilalti, preocuparea de ceilalti, bucuria de ceilalti, influentele celorlalti. Deci, nu mai exista un individ si, de aceea, nici un rationalism care separa. Aceasta-i un rationalism simplist, care imparte. Ori, nu este viata asa. Viata este rationala si in acelasi timp superioara ratiunii, mai presus de ratiune. Sau e rationala tocmai intrucat e comunitara, e rationalitate in comunitate. O ratiune comunitara, o ratiune a ansamblului, o ratiune a ceeea ce depaseste individualul. Asa cum sunt in Dumnezeu ratiunile tuturor nedespartite, si oamenii, in radacina lor, sunt o unitate si toate lucrurile in radacina lor sunt o unitate si o armonie, sunt facute unele pentru altele.

Eu nu pot sa inteleg individualitatea. Cea mai mare bucurie a mea e sa ma bucur de atentia cuiva! Daca ma bucur de atentia cuiva nu mai sunt nefericit si atentia mea fata de el trebuie sa insemneze pentru el aceeasi bucurie. Trrebuie sa uit de mine ca sa fiu fericit, pentru ca daca uit de mine si ma preocupa altul, se va preocupa si altul de mine si asta numai, ma face fericit. Daca ma preocup numai de mine, raman singur si sunt nefericit. Egoismul te face nefericit. Numai smerenia, uitarea de tine, sa uiti de tine si atunci ai toate semnele ca nu esti uitat de altii. Esti inconjurat de toata atentia altora. In smerenie nu esti singur, in smerenie esti totdeauna in comunitate. Pe cand in egoism, pretentia ca esti numai tu, e o nenorocire. Si de fapt nici atunci nu esti singur, ca omul nu poate fi singur. Si cel rau are nevoie de altii. Are nevoie de lauda lor, are nevoie de exploatarea lor, are nevoie de critica lor, are nevoie de pretentia ca e mai bun decat altii, asa ca realitatea nu e nici individualista si nu e nici totalitarista. Asta nu a invatat Occidentul ! Satul are sobornicitate, comunitate. Asta e sobornicitatea Bisericii – comunitatea! Tot satul hotaraste impreuna. Spunea un profesor de langa Fagaras, cum il invatau parintii sa se roage: “Doamne, tine-mi vitele; Doamne tine-mi pe taica si pe maica; Doamne, ajuta-mi sa nu ma fac de ras in sat!” Adica el nu era fortat sa nu se faca de ras, ci el de bunavoie cauta sa nu se faca de ras in sat, sa insemneze ceva pentru sat. Nu silit. Da, avea si el o bucurie, sa fie in atentia satului, si-n asta se vede importanta lui, ca insemneaza ceva pentru sat, ca face ceva pentru sat, ca aduce o gluma a lui, ca aduce o harnicie a lui, un talent al lui, ca face ceva pentru altul in numele lui Dumnezeu. Ei, asta a pierdut Occidentul, sobornicitatea pe care o avem de la Biserica. Cat e de sobornicesc satul care merge la biserica impreuna !

Cat am fost la parintii mei, pe tata nu l-am vazut sa se certe cu cineva, sa strige la cineva. Niciodata ! Daca cumva un vecin avea ceva cu el, s-ascundea in casa, se ducea in casa. Iar mama spunea totdeauna, cand criticam pe cineva: “Lasa, dragul mamei! Fii om de treaba si zi buna ziua catre oricine!” Asta o implinea rugaciunea comuna a Bisericii si era de ras cel ce Duminica nu se imbraca frumos si nu mergea la biserica. Asta era spiritualitatea noastra, spiritualitatea crestina. Astazi s-ar spune ca sunt lucruri depasite. Depasite, dar trebuie sa cautam sa le refacem cat putem, pentru ca altfel ne descompunem si descompunerea noastra inseamna pieire. Nu mai merge asa, uite in ce criza morala ne aflam noi astazi, cu dezbinarile acestea din popor ! Si aceasta criza a adus-o intelectualitatea. Unul a citit un roman, altul un roman si fiecare judeca dupa romanul pe care l-a citit el. Nu mai traieste bucuria comuna cu ceilalti. Sunt cativa prieteni si in oras. Aceasta se vede si in faptul ca Biserica Ortodoxa a facut pe fiecare strada cate o biserica. Biserica era centrul strazii, centrul ulitei. La biserica la noi totdeauna ma intrebau: “Dar unde-i doamna? Ce face?” Ca intr-o familie. Familaritatea, poate asta-i comuniunea. Familaritatea. Cred ca asta a fost specific poporului nostru. E bine sa vada aceasta si cei din Occident. Noi avem ceva de dat Occidentului. Occidentul n-are ce ne da. Din ratiunea aceasta analitica el a dezvoltat tehnica. El a despartit diferitele energii care erau combinate. A despartit atomul, a despartit diferitele energii si prin asta s-au declansat si au putut sa se manifeste, tehnic si stiintific intr-un grad sporit dar si periculos. Atomii care nu mai sunt incadrati in sistemele lor, diferitele feluri de atomi: atomul de oxigen, atomul de hidrogen, atomul de carbon, il desparti, le desparti electricitatea, le desparti caldura, nu il mai ai intr-o reciproca imbinare, modelare.

Limba noastra are aspect de taina, pe care nu-l are limba franceza. Noi spunem cuviinta, francezii convenance, convenience – este o eleganta rece. E si portul lor medieval, foarte elegant, dar portul nostru este elegant si minunat de cald. Ma gandesc la portul fetelor noastre, al mireselor, la catrinta lor, la florile de pe maneca iei, de pe altita, bogata in culori bine armonizate. La francezi e o eleganta fara caldura. Dar la noi e si o delicatete in eleganta aceasta. Ne-am cam pierdut, ne-am cam lasat influentati de Occident. Eleganta si caldura portului nostru, gratia si seriozitatea poporului nostru in datini, in toate, trebuie pastrate. Intelectualitatea noastra insa n-a sesizat aceasta. A scris Blaga despre spatiul mioritic si a afirmat ca dealul si valea produc doina. De ce n-au produs si alte popoare, ca si ele au dealuri si vai ? Altceva a produs doina la noi…

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!