Am înţeles că cea mai mare jertfă adusă de Oastea Domnului a fost aceea de a rămâne în Biserică şi în învăţătura ei;
Am înţeles, prin Lucrarea Oastei Domnului, că Ortodoxia nu înseamnă doar „calea dreaptă” şi „învăţătura dreaptă”, ci şi intrarea lui Dumnezeu în orice aspect al vieţii mele, o viaţă trăită în frica lui Dumnezeu, care produce cu adevărat o vieţuire ortodoxă;
Am înţeles că Părintele Iosif Trifa, fratele Ioan Marini, fratele Traian Dorz şi ceilalţi vrednici înaintaşi ai ei au trăit în cugetul Bisericii;
Am înţeles că trebuie să-L caut pe Iisus Hristos cu râvnă, cu credincioşie şi răbdare în dogmele învăţăturii de credinţă (coduri ale Duhului Sfânt), în Sfânta Taină a Spovedaniei, în dumnezeieştile slujbe, în cuvântul mărturisit de fraţi, în cântarea şi poezia Oastei, în rugăciunea comună cu fraţii şi în toate împrejurările vieţii mele, toate acestea pregătindu-mă pentru părtăşia reală cu dumnezeiasca şi cutremurătoarea Taină a Sfintei Euharistii;
Am înţeles că a crede în Iisus Hristos înseamnă a duce o luptă necontenită cu păcatul, cu răul şi cu moartea;
Am înţeles că trebuie să duc zilnic lupta cu păcatul şi că aceasta nu se face doar prin defensivă, ci şi prin asalt, cum ne spune fratele Traian. Iar dacă trece o zi şi nu am învins măcar un păcat devin şi mai muritor;
Am înţeles că dacă nu dobândesc cunoaşterea personală a lui Dumnezeu, atunci cred într-un dumnezeu al închipuirilor mele;
Am înţeles că inima mea trebuie să se desprindă de cele lumeşti, printr-un legământ (făgăduinţă), altfel ea va alerga nestingherită, în dreapta şi în stânga, după lucrurile efemere care îi întind curse veninoase. Şi că lui Dumnezeu Îi plac oamenii care trăiesc într-o hotărâre;
Am înţeles că nu mă pot mulţumi doar cu citirea neroditoare a Evangheliei, ci trebuie să mă străduiesc să şi împlinesc poruncile ei, să o citesc cu fapta. Iar dacă spun că Evanghelia este Cartea Vieţii, atunci cu propria mea viaţă trebuie citită;
Am înţeles că doar acela este fericit care, dintre toate căile, alege Calea lui Hristos, dintre toate iubirile, alege Iubirea lui Hristos şi dintre toate slujbele, alege să intre în slujba Lui (fratele Traian Dorz);
Am înţeles că dacă nu iert nu mă voi putea bucura niciodată de dragostea frăţească, pierzând părtăşia cu Domnul şi cu fraţii şi că voi deveni nevrednic de închinare şi de rugăciune. Iar dacă nu fac ascultare de fraţi, în dragoste, atunci port partea mea de vină dacă adunarea se transformă în adunătură, apoi în ruină şi, în final, în nimic (fratele Traian Dorz);
Am înţeles că trebuie să devin o mireasmă bineplăcută pentru Hristos, om în care a luat chip Hristos, îmbrăcat în Hristos sau, şi mai mult, om care nu mai trăieşte pentru sine, ci în care trăieşte Mântuitorul Hristos. Adică născut din nou prin lucrarea Duhului Sfânt („Vântul cel Ceresc”, „Focul cel Ceresc”), care face o renaştere lăuntrică, prin care simt nevoia de Dumnezeu (Părintele Iosif Trifa);
Am înţeles că inima Părintelui Iosif şi cea a fratelui Traian au fost transformate de Duhul Sfânt într-o mare, în care s-au putut vărsa toate lacrimile şi suferinţele Oastei Domnului, pentru ca eu şi tu să fim scutiţi de naufragiul duhovnicesc. Suferinţele lor trebuie să-mi aducă în suflet pocăinţa: „dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” (Lc 13:3);
Am înţeles că performanţele duhovniceşti nu se măsoară după înălţimea zidurilor locaşului de cult, după dexterităţile administrative şi abilităţile contabiliceşti, ci după partea cea bună aleasă de Maria, sora Martei, care nu se va lua de la ea (vezi Luca 10, 42 şi articolul publicat de Părintele Iosif, Partea Martei, în Revista teologică, 1922);
Iubite cititor, dacă şi tu eşti încredinţat de toate cele scrise mai sus, atunci haidem împreună să le şi împlinim cu fapta!
Radu ROMÎNAŞU
