Ce mare deosebire este între lucrările lui Dumnezeu şi lucrările lumii! La Dumnezeu totul este ordine, echilibru, rânduială. În lume toate sunt în dezordine, în dezechilibru, în neorânduială, fiindcă ale lui Dumnezeu toate sunt făcute cu înţelepciune, dar ale lumii toate sunt făcute în nebunie.
Cel dintâi bine pe care îl află un om care se întoarce de la lume la Dumnezeu este că el vine din întuneric la lumină, din neorânduială la ordine şi de la păcat la neprihănire. Abia atunci omul începe să-şi potrivească umblările sale şi viaţa sa cu voia plină de rânduială a lui Dumnezeu.
Cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului,
aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun…
Dumnezeu a făcut la început Lumina.
Apoi toate celelalte le-a făcut din Lumină, prin Lumină, în Lumină şi pentru ea.
Lumina este izvorul. Şi cursul. Şi repausul tuturor.
Lumina este înţelepciunea prin care au fost concepute toate.
Materia din care au fost zidite toate. Echilibrul prin care se ţin toate. Şi rostul prin care sunt îndreptăţite toate. Iar Lumina aceasta este Hristos (Ioan 8, 12).
Hristos este prima înţelepciune – Ideea (Prov. 8, 22-36).
Hristos este a doua înţelepciune – Cuvântul (Ioan 1, 1).
Hristos este a treia înţelepciune – Realizarea (Rom.11, 35).
Hristos este a patra înţelepciune – Scopul (Iov 11, 5-9).
Hristos este permanenta înţelepciune – Durata (Col. 1, 19).
Hristos este desăvârşita înţelepciune – Armonia (Evrei 1, 3).
Hristos este eterna înţelepciune – Statornicia (Apoc. 4, 11).
Hristos este ultima înţelepciune – Dumnezeu (I Cor. 15, 24-28).
Slavă veşnică Ţie, Iisuse Doamne, Ţie, Care eşti Izvorul a tot ce este frumos, ordonat, luminos şi bun!
Te rugăm, ajută-ne pe toţi să venim la Tine şi să rămânem în Tine pe totdeauna, spre a putea fi şi noi nişte fii ai Înţelepciunii în care sunt toate fericite.
Amin.
