Este adevărat că în învălmăşeala vieţii cotidiene, dar şi în faţa asaltului feluritelor tentaţii, ispite ori solicitări profesionale, şcolăreşti sau familiale, tot mai puţini dintre noi ne mai găsim timp şi pentru suflet.
Socotim potrivit să adresăm aici câteva gânduri frăţeşti şi câteva îndemnuri care să nască în toţi şi mai mult dorul, foamea şi setea după Dumnezeu, astfel încât să încercăm, cu ajutorul Lui, să ne facem timp mai mult pentru El.
Din acest loc îndemnăm tinerii şi nu numai ei, să îşi ”deşerte” vibrările sufletului lor prin creaţii originale proprii, cum ar fi: poezie, eseu, cântare, foto, video, pictură, reportaj, interviu, creaţii pentru copii etc.
Psalmistul nostru drag, fratele Traian Dorz, ţine să ne amintească tuturor că: ”acesta trebuie să fie ţelul fiecăruia, fiindcă nici în dragostea Domnului faţă de noi, nici în a noastră faţă de El, spirala nu trebuie să scadă, ci să crească. Nu trebuie să fie nici o limită în mărime ori în frumuseţe…”
Suntem în acelaşi gând sfânt şi spunem şi noi astăzi, după atâţia ani, ca fratele Traian Dorz: ”Suntem fericiţi şi recunoscători lui Dumnezeu că ne-a ajutat să facem şi acest început care dorim să continue mereu mai frumos… Şi suntem hotărâţi – şi rugăm pe Domnul să ne ajute – să putem realiza şi în privinţa asta o culegere din cele mai frumoase cântări, texte şi melodii, pe note, ale acelor tot pe atâţia tineri compozitori de muzică religioasă din Oastea Domnului. Vor fi din acestea multe volume la rând. Ce lucrare minunată va fi şi aceasta! Vor apărea apoi la rând desenatorii, graficienii noştri tineri, dintre care unii au şi realizat nişte lucrări de o inspiraţie şi o frumuseţe unică. Apoi interpreţii muzicii şi cântării duhovniceşti. Sunt în Lucrarea Oastei atâtea voci de o frumuseţe şi o claritate divină, care îţi leagănă sufletul ca pe o candelă sfântă între cele şapte ceruri ale muzicii îngereşti când îşi topesc în cântare inima şi lacrimile lor cu ale noastre. Aceste voci trebuie culese, pentru a rămâne printre noi pe totdeauna. Şi noi printre ele. Şi câte alte binecuvântări ne mai pregăteşte încă Dumnezeu prin Lucrarea asta… Nu uităm teatrul religios, piesele potrivite oricăror momente sărbătoreşti ori aniversare, cu actori talentaţi şi vrednici, din care iarăşi avem un număr frumos. Vor apărea şi acestea în serii, la rândul lor.
Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, binecuvântează toate acestea şi multe altele încă, spre slava Ta şi mântuirea tuturor semenilor noştri. Acest prim volum a şi apărut în cursul anului 1984.” (Traian Dorz, din „Istoria unei jertfe”)
Ce frumoase gânduri! Oare nu trezesc ele în noi dorul de a retrăi acele stări de frumuseţe şi căldură sufletească din preafrumoasa grădină a creaţiei duhovniceşti despre care fratele Traian spunea mai departe: “Dumnezeu a pus şi în sufletele noastre harul divin al creaţiei… O, ce dar divin este darul creaţiei! Şi din acest dar partea cea mai frumoasă o au creatorii Cuvântului: poeţii, scriitorii, cântăreţii, vestitorii înflăcăraţi ai Evangheliei. Dar mai ales poezia şi cântarea, poeţii şi cântăreţii lui Hristos. Toate celelalte feluri de creaţie vor înceta odată, pentru că şi cunoştinţa de azi, şi vorbirea, şi ştiinţa de azi vor avea sfârşit. Dar poezia şi cântarea nu vor sfârşi niciodată. În poezie şi cântare, Dumnezeu a pus un dar nemuritor. Lor, El le-a rânduit o existenţă eternă, o frumuseţe şi un scop veşnic. De aceea, voi, tineri poeţi şi compozitori, trebuie să vă daţi toate silinţele să vă înălţaţi până la înălţimea acestui scop. Să vă formaţi o atât de înaltă conştiinţă, încât să vă identificaţi total cu gândul şi scopul Marelui şi Frumosului Creator care v-a dat însuşirea Sa strălucită, acest dar strălucit. Şi să creaţi lucrări vrednice de El…(”“) Dacă Dumnezeu v-a pus pe inimă îndemnul de a vă exterioriza simţămintele tainice ale sufletului – şi v-a dat şi harul de a putea face aceasta în felul cum nu putem noi, ceilalţi –, vă rugăm, căutaţi cuvintele, căutaţi imaginile, căutaţi metaforele şi expresiile cele mai fericite cu care să vă puteţi face înţeleşi de către toţi. Atunci, toţi vă vor simţi atât de aproape şi de izvor şi de ogor. Şi Cel de la care le primiţi, şi cei la care le daţi.” (Traian Dorz, ,,Întâi să fim”, Editura Oastea Domnului – Sibiu, 2008, pag.58)
Din aceste citate putem vedea clar câtă importanţă dădea fratele Traian creaţiei pusă în slujba Domnului. El nu numai că era un creator, dar avea în jurul său şi zeci de tineri cu care se întâlnea la cenacluri de poezie şi cântare. Fiecare se străduia atunci să fie cât mai bun, cât mai inspirat de sus. Nimeni nu avea voie să îşi îngroape talantul…
Ne gândim oare astăzi cât de mult s-ar fi bucurat şi s-ar fi implicat fratele Traian acum, cu noile posibilităţi tehnice de comunicare, cred că ar fi fost mereu într-un zbor fericit. Să îl urmăm şi în aceste sfinte preocupări, chiar dacă lumea ne îmbie cu sute, cu mii de atracţii de pe felurite site-uri de socializare…
Să căutăm a purta de grijă şi sufletului nostru şi, mai ales de dragul sfinţilor noştri înaintaşi, de dragul Domnului Iisus, să răscumpărăm vremea!
Avem nevoie de sprijinul fraților responsabili din zonele țării! Responsabilitatea viitorul ne aparține tuturor! Și vom fi vinovați de toate adunăriile care nu vor mai avea tineri, care nu vor mai avea VIITOR! Îndemnăm ca fiecare să constituie un nucleu de tinerii implicați în toate secțiunile propuse, și să transmită Sfatului Operativ de la Sibiu, o situație ( nume, numar de telefon ) cu tinerii dornici de a se implica în lucrul Domnului.
Vă așteptăm cu drag să ne trasmiteți sugestii, corecții cât și alte sfinte îndemnuri pe adresa redacției. ( oasteadomnuluisibiu@gmail.com, cu specificația pentru revista Timotheos )
Grupul de inițiativă Timotheos
