Poezie Traian Dorz

Nimic nu-i mai frumos pe lume

Nimic nu-i mai frumos pe lume,
nimic nici mai statornic nu-i
ca bucuria muncii sfinte
ca rodul strâns la vremea lui.

Când Dumnezeu ca un Prieten
veghează peste cortul tău
cine-ar putea să te-ameninţe
şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă
spre binecuvântarea ta
cine-ar putea s-o-ndepărteze
ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere
şi şchiopului îi eşti picior
când eşti orfanului părinte
şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua
când eşti ca ploaia aşteptat,
— nimic nu-i mai frumos ca urma
ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va creşte
ca soarele spre-al zilei miez,
atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr
şi-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcuşul vieţii tale
va fi ca drumul cel uşor
încununat cu bucurie
spre-un drept şi sigur viitor.

Atunci prin tine-mbogăţite
mulţimi în veac te vor cinsti
— şi cine-ar şti în veşnicie
pe cât întins vei străluci!

Traian Dorz

Lasă un răspuns