– după II Timotei 4, 5 –
Noi am rămas urcând spre culme
calvarul şi mai greu de-acum,
când voi vă-ntoarceţi în păcate
şi singuri ne lăsaţi în drum.
Nu vrem să vă urmăm cărarea
pe care-ntoarceţi înapoi,
deşi ne-aţi dus atâtea lacrimi
şi-atâtea amintiri cu voi.
De-acum, amestecaţi în gloate
de iude sau de farisei,
veţi cere răstignirea noastră
sau ne veţi vinde ca şi ei.
Noi vom simţi povara crucii
mai grea pe umărul zdrobit
şi, dintr-o sută, vom cunoaşte
că „frate”-a fost cel ce-a lovit.
Şi vom întoarce-n altă parte
privirea sufletului strâns,
acoperindu-ne durerea,
să nu puteţi vedea c-am plâns.
Dar, când va fi sfârşit calvarul
şi-n veci când ne-om fi despărţit,
va-ncepe veşnicia noastră,
căci ceasul vostru s-a sfârşit.
Oricât de grea ne va fi crucea,
oricât va geme duhu-n noi,
oricât de grea-i uitarea voastră,
noi nu ne-ntoarcem înapoi.
Cântările Luptătoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005
