Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home NOROC CU CREDINŢA!

NOROC CU CREDINŢA!

NOROC CU CREDINŢA!

Marea greşeală a omului a fost că s-a rupt de puterea lui Dum­nezeu. A făcut aceasta pentru ca să fie mai slobod în păcatele lui. A iubit păcatul şi de aceea s-a simţit stingherit de fiinţa lui Dum­nezeu. Din pricina aceasta, i-a fost ca mare bucurie vorba bârfitorilor că nu este Dumnezeu. Dar, lepă­dând pe Dumnezeu, a rămas în prada lui, a rămas în voia păca­tului, a rămas o biată fiinţă nepu­tincioasă. Nu mai avea cu el iz­vorul puterii şi s-a prăbuşit întru neputinţă. Dumnezeu îi era spre ferire şi tărie. A crezut că prin aceasta i se răpeşte dulceaţa vieţii, dar a căzut în robia pe care n-o bănuia.

În viaţa omului vin dureri şi amaruri aşa de grele, că-i este pe­ste putinţă să le înghită. Da, omul poate răbda foarte mult. Nu de­geaba zice românul: „Să nu dea Dumnezeu omului cât poate să rabde!”, cu toate că nu poate răbda chiar peste măsură, dacă nu are şi anumite proptele care-l fe­resc de prăbuşire. Prin singurele lui puteri nu poate răbda prea mult. De la o vreme se prăbuşeşte. Dovadă sunt multele sinucideri din ziua de azi. Ce sunt toate ace­stea? Numai dovezi că omul n-a mai putut răbda. Vine o clipă când i se pare peste putinţă să mai înghită amarul şi atunci îşi taie singur firul zilelor lui.

Acelaşi om însă poate foarte mult, mai mult decât îşi poate în­chipui cineva, când se sprijină pe credinţa în Dumnezeu. Atunci omul acela ajunge o minune. Dacă ne gândim la mucenicia domnitorului nostru Constantin Brân­coveanu, găsim că fiul său cel mai mic, după firea omenească, s-a înfrico­şat de moarte şi a spus că prime­şte să-şi lepede legea sa creşti­nească. Dar la cuvântul tatălui său, îndată s-a ridicat în el pute­rea credinţei şi a mărturisit că vrea să moară creştin.

Care a fost puterea care, de la o clipă la alta, a alungat temerea şi a trezit în el puterea bărbăţiei? Numai credinţa creştinească. De aceea cu dreptate a strigat Sfântul Pavel despre marii bărbaţi ai cre­dinţei din trecut: „Sfinţii prin cre­dinţă au biruit împărăţii… au do­bândit făgăduinţe, au astupat gu­rile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, au fost tari întru slăbiciune, tari în războaie, au întors taberele vrăj­maşilor în fugă” (Evr 11, 33-34).

Marea greşeală a omului a fost că s-a rupt de puterea lui Dum­nezeu. A făcut aceasta pentru ca să fie mai slobod în păcatele lui. A iubit păcatul şi de aceea s-a simţit stingherit de fiinţa lui Dum­nezeu. Din pricina aceasta, i-a fost ca mare bucurie vorba bârfitorilor că nu este Dumnezeu. Dar, lepă­dând pe Dumnezeu, a rămas în prada lui, a rămas în voia păca­tului, a rămas o biată fiinţă nepu­tincioasă. Nu mai avea cu el iz­vorul puterii şi s-a prăbuşit întru neputinţă. Dumnezeu îi era spre ferire şi tărie. A crezut că prin aceasta i se răpeşte dulceaţa vieţii, dar a căzut în robia pe care n-o bănuia.

Când, spre norocul lui, simte într-însul din nou boldul credinţei, atunci se socoteşte la liman, atunci înţelege ce-i aducea credinţa, atunci cunoaşte că are în ea o putere ne­gândită şi abia atunci cu adevărat se simte stăpân pe el.

Într-adevăr, credinţa în Dum­nezeu nu-i era spre încătuşare, ci spre scăpare dintr-o robie grozavă. Omul, dacă a gustat păcatul, vede că acesta îl macină, că nu-i dă li­nişte, că-l rostogoleşte la vale, spre pieire. Chiar de nu se poate scu­tura de el, vede că nu-i a bine. De câte ori păcătosul, în clipe de potolire, o mărturiseşte!

Deci adevărata slobozenie a omului este numai atunci când el atârnă de Dumnezeu. Atunci merge în cărarea dreaptă a fiinţei lui, fiindcă omul este de la Dumnezeu.

(Sfârşitul în nr. viitor)

Arhim. Scriban

«Lumina Satelor» nr. 34 / 19 aug. 1934, p. 1

Arhimandritul Iuliu Scriban şi Oastea Domnului
O culegere de Ovidiu Rus
Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!