Prezenţa cultelor orientale în Vest s-ar putea exemplifica la nesfârşit; în fiecare an apar culte noi, sau variante noi ale altora vechi. Fapt interesant, însă, este că pe lângă cultele specific religioase, se manifestă prezenţa din ce în ce mai intensă, în ultimele decenii mai ales, a aşa numitelor culte de conştiinţă (cum sunt ele numite de foarte populara revistă de ştiri U. S. News and World Report, 16 Feb. 1976), culte ce se delimitează clar de orice preocupare religioasă.
Aceste grupuri de „terapie mintală” includ organizaţii, precum „Erhard Seminars Training” (fondat în 1971), „Rolfing”, „Silva Mind Control” (Controlul mintal Silva) şi încă multe alte forme de „seminarii” (întâlniri) şi „bio-răspuns” (biofeedback), care oferă cu toatele o „descătuşare a tensiunilor” şi o „captare a potenţialelor ascunse” ale omului, exprimate într-un jargon „ştiinţific” de secol XX, mai mult sau mai puţin plauzibil. De asemenea, se menţionează şi alte mişcări de „conştiinţă”, care sunt mai puţin la modă astăzi, de la „Ştiinţa creştină” şi „Ştiinţa mintală”, până la „Scientologie”.
Toate aceste mişcări sunt incompatibile cu Creştinismul. Creştinii ortodocşi nu trebuie să aibă absolut nimic de-a face cu ele.
Şi iată de ce suntem atât de categorici:
1. Aceste mişcări nu au nici o fundamentare în tradiţia şi practica creştină, ci sunt pur şi simplu fructul religiilor păgâne orientale sau al practicilor spiritiste moderne, mai mult sau mai puţin diluate, şi prezentate adesea ca fiind „lipsite de conţinut religios”.
Nu numai că învăţătura lor este greşită şi în totală discordanţă cu doctrina creştină despre viaţa duhovnicească; dar prin experienţele lor religios – păgâne şi prin experimentele lor psihiste ele pun în pericol sănătatea mintală a celor care le devin victime, ducând la dezastru psihic şi la pierderea sufletului pentru totdeauna, ştiind că fără Hristos şi fără Biserică, nu este mântuire.
2. Mai precis, experienţele de „tăcere spirituală” pe care le oferă diferitele tipuri de meditaţie, fie cele aşa-zis lipsite de conţinut religios (precum meditaţia transcendentală, unele forme de Yoga şi Zen şi cultele seculariste), fie cele cu conţinut religios păgân (precum Hare Krishna, „Divine Light Mission”, „Organizaţia celor 3H” etc.), conduc în întregime într-o zonă spirituală „cosmică” unde partea cea mai profundă a personalităţii umane intră în contact cu fiinţe spirituale reale.
Aceste fiinţe, pentru omul aflat în starea de după căderea din Rai, nu sunt altceva decât demonii sau spiritele căzute, care se află în cea mai mare apropiere faţă de om[10]. Chiar cei care practică meditaţia zen-budistă, în pofida eforturilor lor de a trata cu precauţie „experienţele spirituale”, vorbesc şi ei despre întâlniri cu aceste spirite (în care se amestecă bineînţeles şi o anumită doză de imaginaţie), pretinzând că nu se lasă în nici un fel „contaminaţi” de ele[11].
3. Partea cea mai periculoasă a acestor „iniţieri” constă în aceea că ele scapă controlului conştient al voinţei omului; astfel, odată „iniţiat” în aceste „culte de conştiinţă”, este adesea cu neputinţă să te mai opui participării la experienţe psihice nedorite.
Rezultă că „noua conştiinţă religioasă” este un duşman al Creştinismului cu mult mai puternic şi mai periculos decât au fost vechile erezii din trecut. Deoarece atunci când se pune accentul pe experienţă în detrimentul doctrinei, atunci însăşi învăţătura după care putem distinge şi identifica binele de rău cade sau devine inoperantă, iar duhurile necurate au cale liberă de atac, datorită pasivităţii şi „deschiderii” pe care le exaltă toate aceste noi culte; ele nu fac altceva decât să transforme persoana umană în unealtă pasivă a manifestărilor demonice.
Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au făcut asupra acestor „culte de conştiinţă”. Ele dau în vileag evoluţia progresivă a acestor experienţe, care la început sunt „bune” sau „neutre”, pentru a deveni în final ciudate, terifiante şi în ultimă instanţă indubitabil demonice. Chiar latura strict fizică a unor discipline psihice, precum Yoga este periculoasă, pentru că aceasta derivă din ea şi predispune la atitudini şi experimente psihice care sunt de fapt scopul iniţial şi permanent al practicii Yoga.
Puterea de seducţie a „noii conştiinţe religioase” este atât de mare încât ea se poate înstăpâni chiar şi asupra acelora care afirmă cu tărie că sunt creştini. Nu este vorba aici doar despre cei care se complac în sincretismele sau combinaţiile artificiale dintre creştinism şi cultele orientale la care ne-am referit mai sus; ci, mai grav, este vorba şi despre cei care se consideră pe ei înşişi nişte creştini înflăcăraţi. Profunda ignorare a autenticei trăiri creştine din zilele noastre creează condiţiile proliferării unei false „spiritualităţi” creştine, a cărei natură este strâns înrudită cu „noua conştiinţă religioasă”.
În capitolul VII vom studia îndeaproape cel mai răspândit curent de „spiritualitate creştină” de astăzi. Din el se desprinde clar spectrul terifiant şi ameninţător al „noii conştiinţe religioase” care îşi recrutează victimele mai ales dintre rândurile creştinilor bine intenţionaţi, chiar ortodocşi, la o scară atât de întinsă, încât este cu neputinţă să nu vedem în acest fenomen un alt semn apocaliptic al vremilor, în care înşelăciunea va fi atât de mare, încât ea va cuprinde aproape întreaga omenire. Asupra acestui subiect vom reveni la sfârşitul cărţii de faţă.
NOTE
[10] Vezi episcopul Ignatie Briancianinov cu expunerea lui despre învăţătura ortodoxă asupra percepţiei senzoriale şi mintale a spiritelor şi asupra deschiderii porţii simţurilor omului in The Orthodox Word, no. 82, 1978
[11] Vezi Jiyu Kennet, How to Grow a Lotus Blossom, Shasla Abbey, 1977 – relatarea viziunilor din pragul morţii ale unei maestre de Zen
Ieromonah SERAFIM ROSE
din „ORTODOXIA ŞI RELIGIA VIITORULUI”
