Nu jos, ci Sus să-mi ţin privirea,
mereu spre cele dragi şi noi,
nu-i rău că noi suntem în lume,
ci-i rău când lumea este-n noi.
Nu jos, ci Sus, nu jos, ci Sus,
ca să ajung cum vrea Iisus.
Nu jos, ci Sus e fericirea
de care eu doresc s-ascult,
de-aş plânge-o prea puţin aicea,
aş plânge-o Dincolo prea mult.
Nu jos, ci Sus o să se vadă
ce-i roditor şi ce-i pustiu,
dar cine râde prea devreme
adesea plânge prea târziu.
Nu jos, ci Sus se văd cei vrednici
a-L întâlni pe Dumnezeu,
– din râs am pagubă de-a pururi,
din lacrimi am câştig mereu.
Nu jos, ci Sus se năzuieşte,
de vreau să pot sfârşi frumos,
– slăvită, dar înfricoşată
va fi-ntâlnirea cu Hristos.
Hristos – Slava noastră / Traian Dorz.
– Ed. a 2-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2015
