Nu mai sunt comori pe lume
ca cereasca părtăşie
care-atât de strălucită
Tu, Iisus, mi-ai dat-o mie.

Ce-ar mai fi, Iisuse, oare
din comorile minunii
ca sărutul Tău pe lacrimi,
din fiorul rugăciunii?

Unde-s oare-n lumea asta
stări mai binecuvântate
ca-n lumina-mbrăţişată
de cununi împreunate?

Unde-s legăminte ’nalte
pân’ la cele şapte stele,
înălţate printre îngeri,
cum sunt cele ale mele?

Unde-i jertfă-atât de sfântă,
cu-aşa foc împreunată,
din cântări atât de limpezi
cum e cea-n iubire dată?

Doamne, ţine-mi-le sfinte
şi curate pân’ la Tine,
iar acolo le-mpreună
cu miresmele-Ţi divine…

TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014